An nou

Şi a mai trecut un an… S-au scuturat atâtea vise în acel 2009, încât uneori mă tem să nu fi rămas pustiit de ele pe vecie. Câte metamorfoze au avut loc anul acesta!…câte schimbări, câte regrete, câte încercări… toate, toate se risipesc acum şi eu rămân acelaşi ca-ntotdeauna… mă târăsc spre mai departe până ce mă vor părăsi toate puterile. Viaţa e ca un roman… Tristă istorie şi trist final…
Numai Dumnezeu ne înţelege, numai El ne iubeşte sincer şi necondiţionat… restul sunt iluzii, vise sfărâmate şi călcate în picioare rând pe rând de fiecare din noi, ca în tranşeele de război… Sunt strânse, îngrămădite unele peste altele fără părtinire. Zac la un loc vise de iubire, de realizări, de normalitate şi la ceasul dintre ani sunt cu toate uitate, călcate în picioare pentru a face loc noilor vise din noul an. An de an s-a format o temelie, o fundaţie din aceste vise şi eu cresc pe ea… mă înrădăcinez în ele fără ca măcar să le mai recunosc. Şi an de an acest lucru se repetă.

Lasă un comentariu