Privesc inapoi...

  De ceva vreme tot privesc înapoi... frânturi de amintiri, cuvintele țesute în fibra memoriei, chipurile oamenilor ce s-au perindat prin viața mea dar care și-au urmat drumul lor...   Cândva credeam că pot schimba lumea... azi mă întreb cum de m-a schimbat pe mine lumea?  Când am pierdut colțul meu de Rai? Raiul deschis în fața icoanei,  sub candela aprinsă de bătrânii satului.   Privesc înapoi şi încerc să prind secunda în care lumea m-a schimbat... poate regăsind acea clipă voi putea schimba ceva, Voi putea înfrâna tendința de a privi înapoi...

Jos sub crucea rasturnata...

Jos sub crucea rasturnata intr-un sat am vazut un om odata, avea fata lacrimata fruntea lui insangerata si plangea plangea de parca toata lumea la uitat. M-am oprit atunci din cale langa el lacrimile ii curgeau tare printre degete in vale de-ti venea sa-i plangi de jale cand i-am spus sa nu-mai planga m-a privit duios, a pus fruntea in mana stanga ca si cand ar vrea sa franga lacrima cei curgea langa cruce jos. Mi-a venit sa plang si mie de mila lui si atunci plin de mirare mi-am adus aminte oare e strainul de pe cale... cand ma intorc minune mare, nu-l vazui azi cand trec prin multe sate si prin lunci cand vad crucile uitate mi se pare ca pe toate sta un IISUS care plange, sta un IISUS care plange plin de rani si plin de sange ca atunci...

Cuvantul...

Omule, când vorbeşti, gândeşte-te că vorba ta rămâne scrisă în sufletul celui ce o ascultă, gândeşte-te să te zideşti pe tine şi pe el cu fiecare cuvânt căci şi el şi tu sunteţi ai lui Hristos, Care pentru noi creştinii, este temelia vieţii nostre (...)

An nou

Şi a mai trecut un an… S-au scuturat atâtea vise în acel 2009, încât uneori mă tem să nu fi rămas pustiit de ele pe vecie. Câte metamorfoze au avut loc anul acesta!…câte schimbări, câte regrete, câte încercări… toate, toate se risipesc acum şi eu rămân acelaşi ca-ntotdeauna… mă târăsc spre mai departe până ce mă vor părăsi toate puterile. Viaţa e ca un roman… Tristă istorie şi trist final… Numai Dumnezeu ne înţelege, numai El ne iubeşte sincer şi necondiţionat… restul sunt iluzii, vise sfărâmate şi călcate în picioare rând pe rând de fiecare din noi, ca în tranşeele de război… Sunt strânse, îngrămădite unele peste altele fără părtinire. Zac la un loc vise de iubire, de realizări, de normalitate şi la ceasul dintre ani sunt cu toate uitate, călcate în picioare pentru a face loc noilor

Afara ninge linistit...

Afara ninge linistit si-n casa arde focul, iar noi pe langa mama stand de mult uitaseram jocul, in casa patul e facut dar cine sa se culce cand mama spune de IISUS cu glas frumos si dulce cum s-a nascut IISUS HRISTOS in iezlea cea saraca, iar boii catre El suflau caldura ca sa-i faca si au mai venit la El atunci pastorii de la stana si ingerii cantau in cer cu flori de crin in mana (Mihai Eminescu)

Omul isi urmeaza calea

Omule, om bun sa fii plin de mila si iubire doar atunci esti fericit si Domnul este cu tine, sa ai sufletul curat dupa voia Lui Iisus, si la dreapta judecata mila vei afla de sus, nu dispretui durerea ce sta pe umeri tai, Dumnezu face Lumina din amaraciunea ei, suferinta si durerea sunt o umbra trecatoare, toate trec se duc ca fumul, mila Ta ramane Doamne. Omul isi urmeaza calea cum i-a scris-o ursitoarea, sa nu iti blestemi soarta ziua in asfintit, sa nu iti blestemi ceasul in care te-ai nascut omule, intelege de ce ai venit pe lume, sa-l prea maresti pe Domnul si sa faci fapte bune ca ele merg cu tine pe ultimul drum, iar bani tai si bogatia se risipesc precum un fum in ziua cand Domnul te va chema la sine, ai sa pleci asa cum esti nu vei lua nimic cu tine, de ce aduni bani pe lume ca toate raman de tine, sa-ti aduni comoara in cer unde nimeni nu o strica, acolo e Bucurie si Iubire Nesfarsita asa zice Dumnezeu sa fii bun si iubitor, atunci stii ce e iubirea, ce inseamna daruire, eu viata asa imi traiesc cu nadejde in Dumnezeu, El este taria mea, Lui ii spun necazul meu, Domnul din cer mi-a dat, zile pe pamantul cu flori si izvoare mi-a dat, suflet din sufletul Sau ma incalzit cu Razele de soare