Trairea sufletului

     Esti pe calea mantuirii dar copiii unde sunt pe cararile straine departe de Domnul Sfanti, voi parinti chemati copii ce de Domnul v-au fost dati la Izvorul mantuirii sa se intoarca, va rugati "o dece nu vin copii langa tine Maica lor, o dece sa-i lasi in lume  unde ratacesc si mor tu esti sus in Ceruri, Doamne esti atit de Fericit dar copii tai IISUSE, pe ce cai au ratacit dar vorbestele tu Doamne de a ta Sfanta mantuire sa apuce calea dreapta cu tine pe veci sa fie  amin". Aceasta traire se rezuma  la un singur element sau factor principal  in ceea ce priveste trairea launtrica a fiecaruea dintre noi ce este trairea launtrica?      Este un simt personal dat fiecaruia dintre noi de catre Domnul nostru IISUS HRISTOS fara de care omul nu ar ajunge sa cunoasca sau sa marturiseasca Adevarul despre mantuitorul IISUS HRISTOS. Prin cunoasterea si marturisirea Adevarului despre Domnul nostru IISUS HRISTOS orcine poate ajunge la Desavarsire ne spune insusi Domnul IISUS HRISTOS in EV. de la Ioan cap. 3. care este radacina mantirii noastre. Amin.

Visul altora

  Mă întreb uneori de unde ne adunăm forţa de a merge mai departe? De unde mai căpătăm acel minuscul impuls de a privi înainte... ca nişte fantome estompate de timp... dar totuşi mergem înainte...?   Cum de nu se rupe coarda vieţii atunci când nu mai suntem cei de altădat’, cei plini de viaţă, cei plini de vise...?   Cum de nu ne soarbe universul ăsta atât de mare?   Păşim pe pământ ca nişte umbre, umbrele propriului vis... umbrele unui trecut de care nu mai putem scăpa, căruia îi datorăm atâta nefericire şi care-şi cere cu neîndurare tributul, clipă de clipă... fără încetare...   Ne vânează iluziile şi ne macină regretul, ne mor visele rând pe rând, dar nu ne mai putem găsi nici timpul şi nici puterea de a le mai plânge... Sau poate de atâta aşteptare a ceva bun ce urmează să se întâmple am uitat şi ce aşteptăm... Ştim sigur că într-un final ultima aşteptată e moartea...