Vocea inimii

     Totdeauna ma intreb in mintea mea stand inbracat in haina dureri si regretand din suspinul sufletului meu toate cate am gresit in fata Ta Doamne, mereu se intreaba sufletul meu privind catre Tine Doamne zicand cu frica si cutremur pentru ce oare ma iubeste Domnul pe mine? Iisuse Dumnezul meu de ce ma iubesti asa de mult? ca mereu am calcat porunca Ta, eu sunt vinovat de moarte inaintea Ta si ma  tem de raspunsul Tau la dreapta judecata Doamne al indurari Dumnezule a toata mila marturisesc cu frica mare ca in toate zilele mel e gresesc inaintea Ta si inima mea aude glasul Tau zicand asa "pana cand va voi rabda pe voi , o Scumpul meu Mantuitor, dulcele meu Iisuse, iarta-ma pe mine pacatosul ca prin faptele mele cele necugetate si eu te-am rastignit pe cruce pe Tine Doamne Soarele Dreptati si eu ti-am strevelit mainile Tale Doamne,  eu am vrut sa curga sangele Tau jos si nu am stiut atunci ce fac, dar in cel de-al 9-lea ceas te-am vazut murind pentru mine , am cazut la picioarele Tale plangand si zicand Dumnezeul meu ce voi face eu acum voi mai fi i Rai cu Tine?"  Dumnezeule cel prea bun nadajduesc ca mila Ta cea mare va fi cu mine totdeauna iar in ziua cea mare a infricosatei judecati ai mila de mine Doamne, deschide mie usa Raiului, fa sa aud chemarea Ta Doamne, fa-ma vrednic de mostenira bunatatilor Tale cele de sus sa ma bucur atunci la Ziua cea mare de dulceata glasuluiTaucare va zice  noua veniti de

Izvorul lui Elisei

    Izvorul cel mai  mare din Ierihon se cheama "Izvorul lui Elisei". Acest nume e legat de o intanplare ce se afla istorisita in Biblie la cartea a IV. Regi(II Imparti) cap. 2,19-22. Oamenii din Ierihon s-au plans lui Elisei Proorocul ca apele lor sunt rele si nu le pot folosi. Atunci Elisei a cerut un blid nou cu sare si, mergand la izvorul apelor, a aruncat sare in el si a zis: "Asa vorbeste Domnul: Vindec apele acestea; nu va mai fi in ele nici moarte, nici stricaciune. Si apele indata s-au vindecat". Langa Ierihon mai sunt de vazut doua lucruri de mare insemnatate crestina. Aici,de la Ierihon spre nord, este pustia unde s-a retras Mantuitorul , dupa ce s-a botezat in Iordan si a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti. (EV. Matei,cap. 4). Cu acesta pregatire si-a inceput Mantuitorul Sfanta si marea lucrare de mantuire a neamului omenesc. Am in minte acel loc ma gandesc cum insusi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, s-a pregatit sufleteste pentru lucru mantuirii sufletesti insa noi oamenii, tocmai aceasta mantuire sufleteasca n-o cautam. Apoi ne miram de ce ne birue patimile.