Un cuvant despre Sf. mormant al Maicii Domnului

Tradiţia spune că, după răstignirea Mântuitorului, Maică Sfântă a rămas undeva departe în Ierusalim, unde a trăit o viaţă retrasă cu totul în rugăciune, în singurătate şi durere. "Sabia ce a trecut prin inima" Preacuratei în clipele răstignirii Fiului său a simţit-o până la sfârşitul vieţii sale. Învierea Dumnezeiescului său Fiu n-a putut închide cu totul rana din inima Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Tradiţia spune că Maică Preacurată a fost îngropată în Ierusalim. Privitor la adormirea şi îngroparea Maicii Domnului, Biserica Ortodoxă ne spune că "Preacurata Fecioara n-a putrezit în ţărâna Sfântului sau mormânt, şi a fost luată la cer fără să vadă stricăciunea. Adormind pe pământ ca un muritor de rând, Născătoarea de Dumnezeu s-a deşteptat în ceruri" unde şade în toată cinstea şi mărirea ce -i se cuvine. Precum întăreşte acest lucru şi psalmistul care zice: "Statut-a Împărăteasa de-a dreapta în haina aurită, îmbrăcată prea înfrumuseţata" (psalm 44, 11) şi precum stă scris în Apocalipsă: "Şi semn mare s-a văzut în cer: femeie îmbrăcată cu soarele şi luna sub picioarele ei, şi pe capul ei cununa cu douăsprezece stele" (cap. 12,1). Tradiţia spune că la înmormântarea, Sfintei Fecioare Maria "A

Prietene iti multumesc bun venit in viata mea

Nu stiu cum să-ţi spun, Acum poate ma crezi poate, Nu am o datorie sfântă In fata lui Dumnezeu Să-ţi spun un cuvânt frumos Pornit din sufletul meu. Nu am sa uit, niciodată, Cat de mult mai ajutat, N-am sa uit in veci de tine Prieten Adevărat. Poate e mult s-au putin, Tot ce vreau să-ţi spun, Acum poate fi putin, Sau mult tot ce exprim prin cuvânt Dar un sentiment profund Din sufletul meu curat Ma îndeamnă să-i vorbesc Celui ce ma-ajutat. Spunem tu iubite frate, Un cuvânt dulce da roade? Eu ţi-am spus o vorba dulce. Oare ţi-a fost de folos? Ma întreabă inima Vorba mea are un rost? Tot ce eu am scris, In semn de respect Pentru tine fratele meu, Ori fi cuvinte bine primite In fata lui Dumnezeu? Tot ce-ţi spun cu inima Crezi ca poate fi de-ajuns? E o mare întrebare La care nu am răspuns însă. În fie ce zi îmi revine datoria Să-mă rog lui Dumnezeu, Pentru sănătatea ta Şi sa-ti spun cu demnitate prietene Îţi mulţumesc. Bun venit în viaţa mea Dumnezeu ştie, De ce vreau acum să-ţi mulţumesc El îmi ştie cugetul Ştie de ce te iubesc. Domnul îmi cunoaşte inima El ştie ce se afla Într-un suflet curat plin de iubire Ce mă îndeamnă să nu te uit La fiecare ceas din zi şi din noapte Îi mulţumesc Domnului Sfânt. Sunt bucuros până la lacrimi Că ţi-a dat zile pe pământ Dacă ne iubim unii pe alţii Dacă suntem curaţi şi

Despre post

Postul este înfrânarea de la toate mâncărurile, sau, la caz de boală, numai de la unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti şi de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să-şi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire, şi să-i fie milostiv Dumnezeu. Postul ucide, de asemenea poftele trupului, şi mijloceşte harul divin. Despre post, Sf. Simeon al Tesalonicului scrie astfel: "Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană. El este viaţa şi petrecere îngerească, pentru că, îngerii sunt fără hrană. Postul însemna omorârea patimilor, deoarece, trupul nostru, hrănindu-se mereu cu mâncare şi băutură ne-a făcut, morţi; postul este izgonirea patimilor căci lăcomia întărata patimile trupului". Toţi Sf. Părinţi recomanda postul ca mijloc de întărire a sufletului, şi-a trupului, că arma împotriva diavolului, căci exista un soi, de demoni care "nu iese decât numai cu rugăciune şi post" (Matei 17,21) cele patru posturi mari de peste an sunt: Postul SF. PAŞTI, al Crăciunului, Sfanta-Mariei şi postul San-petrului. În timpul săptămânii, cele două zile de post sunt: miercurea, în amintirea sfatului făcut de evrei, de a prinde pe Mântuitorul, şi vinerea în amintirea răstigniri Domnului. Valoarea şi necesitatea postului rei

Psalmul 62 al lui David

Dumnezeule, Dumnezeul meu pe Tine te caut dis-de-dimineaţă. Insetat-a de Tine sufletul meu. Suspinat-a după Ţine trupul meu. În pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel Sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi Slava Ta că mai bună este mila Ta de cât viaţa; buzele mele Te vor lauda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu în dimineţi am, cugetat la Tine, Doamne că ai fost ajutorul meu. Şi intru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-sa sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei prazi vulpilor vor fi. Iar poporul se va veseli de Dumnezeu; lauda-se-vă cel ce se jura intru Domnul că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptatea.