SFANTUL PARINTELE NOSTRU IOAN SCARARUL 1. CUVANT DESPRE RUGACIUNE CU LAMURIRILE EI

1). Rugăciunea,după însuşirea ei, este legătura (trăire --coexistenţa, contopirea într-o singură existenţă) şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrarea ei este stare de pace, împăcarea cu Dumnezeu, maica şi fiica lacrimilor, mila pentru păcătoşi ,pod peste ispite, zidul despărţitor faţă de necazuri, curmarea luptelor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor celor fără de trup, bucuria viitoare, lucrarea fără de sfârşit , izvorul virtuţilor, mijlocitoarea şi pricina darurilor, izbânda nevăzută, hrana sufletului, luminarea minţii, securea deznădejdii, dovada nădejdii, nimicirea lanţurilor tristeţii, bogăţia monahilor, comoara isihaştilor, împuţinarea,(treptată, până, la anulare a) mâniei, oglinda izbăvirii, arătarea măsurii (la care ajunge omul), arătarea stării (sau a orânduirii duhovniceşti), vestitoarea celor viitoare (a răsplătirilor) şi semnul proslăvirii. Pentru cel ce se roagă cu adevărat instrument de întrajutorare, tribunal divin tronul Domnului. Sf. Atanasie Rugăciunea , săvârşită, aşa cum trebuie, cu dorinţă arzătoare către Dumnezeu şi cu plăcere sufletească, are în sine acea însuşire bună, care înalţă mintea omului la Dumnezeu, o scoate în întâmpinarea Creatorului sau, o uneşte cu El o uneşte cu desăvârşirea. Iar lucrurile ei sunt nenumărate. Ea face ca

O,OM SFANTUL IACOB HOZEVITUL(1913-1960)

O,!om ce mai răspundere ai De tot ce faci pe lume De tot ce spui înscris sau în grai! De pilda ce la alţii dai  Căci ea mereu, spre iad sau Rai Pe mulţi o să-i îndrume. Ce grijă trebue să pui în viaţa ta, în toată,  Căci gandul care-l scrii sau sau spui S-a dus, pe veci nu-l mai aduni  Şi vei culege roada lui  Ori viu, ori mort odată. Ai spus o vorbă, vorba ta, Mergând din gură în gură Va-nveseli şi va-ntrista Va curăţi sau va-ntina Rodind sămânţa pusă în ea De dragoste sau ură.  Scrii un cuvânt ; cuvântul scris Este un leac sau o otravă.  Tu vei muri, dar tot ce-ai scris Rămâne-n urmă drum deschis Spre ocară sau slavă.  Ai spus un cântec, versul tău  Rămâne după tine  Îndemn spre bine sau spre răuSpre curăţie sau desfrâu Lăsând în inimi rodul său  De har sau de ruşine.  .......  Deci nu uita: fii credincios!  Cu grijă şi cu temă  Să laşi în inimi luminos  Un semn,

DESPRE SFANTA IMPARTASANIE

Sfânta Împărtăşanie sau cuminecătura este Taina în care, sub chipul pâinii şi al vinului, se dă credincioşilor însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Această Sfântă Taină a fost instituită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la Cina cea de Taină, când "Iisus , luând pâine în mâinile Sale, a binecuvântat , a frânt şi a dat  ucenicilor zicând: "Luaţi ,mâncaţi , acesta este Trupul Meu" şi luând paharul  şi mulţumind le-a dat zicând: "Beţi dintru acesta toţi , acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor" (Matei, 26 , 26---28).   Sf. Împărtăşanie este cu adevărat Trupul şi Sângele Domnului. Deci, aşa ne învaţă Sf&acir

PSALMUL 87

Doamne Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne. Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se pogoară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răi ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cae mai de jos, întru cele, întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor. Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţe. Strigat-am către Tine Doamne, toată ziua întins-am către Tine mâinile mele. Oare morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării? Oare se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat? Iar eu către Tine, Doamne am strigat şi dimineaţa, rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sărac sunt în osteneli din tinereţile mele; înălţat am fost dar m-a

RUGACIUNE CATRE TOTI SFINTII

 O,Sfântă ceată a celor care L-aţi slujit pe Hristos , aducându-mi aminte de faptele voastre minunate, vă aduc laudă după cuviinţă: Bucuraţi-vă, împreună cu cetele îngereşti! Bucuraţi-vă, candele ale Bisericii lui Hristos! Bucuraţi-vă, Sfinţilor prin care Domnul împarte tuturor tămăduire! Voi aţi împărţit neamului omenesc mulţime de vindecări minunate, şi pentru aceasta, la voi alerg azi nădăjduind că nu mă veţi trece cu vederea. Ajutaţi-mă să primesc tămăduire de la Hristos Dumnezeul nostru, cel ce v-a dat biruinţa în lupta cu trupul, cu patimile şi cu poftele, Hristoase care i-ai rânduit pe Sfinţii Tăi drept mijlocitori ai cererilor oamenilor, arată-mi mila Ta şi mie, păcătosului care sunt în focul durerilor, şi dăruieşte-mi vindecare trupească şi sufletească. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale Sfântului Ioan Botezătorul, dascălu pocăinţei; ale Sfinţilor mărturisitori şi întru-tot lăudaţilor Apostoli; ale Sfinţilor mari dascăli ai lumii Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur; ale celor între Sfinţi Părinţii noştri Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; ale Sfinţilor Mari Mucenici Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, Dimitrie, Izvorâtorul de mir, Ioan cel Nou de la Suceava şi Ioan Valahul; cu ale Sfinţilor Doctori f

RUGACIUNE CATRE PREA SFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU

 O , Maică Sfântă a celor ce cheamă cu evlavie numele Tău! O, grabnică ajutătoare a neamului creştinesc, nădejde a celor deznădăjduiţi! La tine alerg când mă aflu în necazuri şi în dureri, aşteptând milostivirea ta. Nici un muritor nu a cunoscut o durere mai mare decât ai cunoscut-o tu, atunci când L-ai văzut pe Pradulcele tău Fiu răstignit pe cruce. Nici o mamă nu a plâns pentru fiii ei cât ai plâns tu pentru căderile şi durerile noastre. O, câte icoane ai udat cu lacrimile tale, ca să vădeşti creştinilor grija pe care le-o porţi. Cum ai făcut să izvorască lacrimi din ochii tăi zugrăviţi de mâna Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca! Ştiind marea ta grijă pentru cei ce laudă numele tău, te rog Preacurată Maică, vezi suferinţa mea şi neputinţele mele, PraSfântă Fecioară, şi nu mă lăsa să fiu biruit de ele. Ştiu minunile tale, ştiu dragostea pe care o arăţi neamului creştinesc. De multe ori te-ai arătat în chip minunat şi ai dăruit vindecare, celor dreptcredincioşi. Ajută-mă, Maică PreaSfântă, ca simţind că mă acoperi cu Sfântul tău acoperământ, să te cinstesc împreună cu toţi îngerii şi Sfinţii în toate zilele vieţii mele. Amin.

RUGA CIUNE DE IMPLORARE

,,Vezi-mă, Stăpâne, gol, vezi-mă lipsit de toată virtutea străin şi sărac foarte întru toate şi neavând ce să dau spre cumpărarea Ta, Cuvinte, deci miluieşte-mă, Singurul fără de răutate, Dumnezeul meu!Căci ce voi afla în lume, o, Dumnezeule, să dau egal în valoare cu preţul Tău, Celui Ce ai făcut toate?Ce a dat, deci, desfrânata, ce a adus tâlharul, iar risipitorul fiu, Hristoase al meu, ce bogăţie a oferit?”RĂSPUNSUL LUI HRISTOS,,Da, mi-au adus daruri, da, mi-au adus bogăţie; dându-mi tot ceea ce au avut, au luat mărgăritarul cel mai bun decât lumea toată. Acestea adu-mi-le şi tu, de voieşti, şi-l vei primi, fără îndoială. După aceea vino la Mine şi îndată îţi voi arăta, mărgăritarul pe care l-au primit aceia şi te vei bucura; iar sufletul însuşi de vei da, să socoteşti că nu are nicio valoare, să cuge tic ă nu valorează nimic…Fiul risipitor întorcându-se din inimă s-a pocăit cu adevărat, şi fiul al meu ce era mai înainte nu a venit ca fiu al Meu, ci ca unul din argaţii Mei mă ruga a se face.Şi nu grăia numai cu gura, ci şi cu sufletul vorbea, şi cu faptele arăta ceea ce prin cuvinte spunea.Smerenia acestuia m-a atras spre îndurare şi l-am îmbogăţit îndată şi l-am slăvit numaidecât, căci îl ve

ORIGINEA SI CAUZELE SUFERINTEI

,,Calea mântuirii care duce la viaţa veşnică este strâmtă şi grea (Matei 7, 14). Aceasta este arătată atât prin exemplul Sfânt al Domnului nostru Iisus Hristos cât şi prin Sfânta Lui învăţătură.Domnul le-a spus ucenicilor Săi şi celor ce L-au urmat că în lume, adică în viaţa pământească, necazurile vor avea (cf. Ioan 16, 33; 15, 18; 16, 2-3). (...) De aici înţelegem limpede că tristeţea şi suferinţa sunt îngăduite de Dumnezeu în timpul vieţii pământeşti pentru adevăraţii Săi slujitori " (Episcopul Ignatie Briancianinov, Arena). Dar de ce se întâmplă acestea toate? De ce suferinţa şi bolile care ne însoţesc, sunt, îngăduite" pentru noi? Învăţătura Sfinţilor Părinţi ne arată cum trebuie înţeleasă suferinţa în contextul stării primului om creat şi apoi a căderii lui în păcat. Dintru început nu a existat suferinţă, nici boală, nici moarte în lume. Omul era, străin păcatului, necazurilor, grijilor şi nevoilor fireşti " (Sfântul Simeon Noul Teolog, 45). Dacă Adam şi Eva nu ar fi păcătuit, ar fi ajuns la ce mai desăvârşită slavă şi, scihmbaţi fiind s-ar fi apropiat de Dumnezeu (...), iar bucuria şi desfătarea de care ne-am fi umplut atunci, prin comuniunea dintre noi, ar fi fost cu adevărat de negrăit şi din