Pacatul necredintei

Foarte mulţi oameni, datorită unor mari necazuri pe care le au în viaţă şi lipsei de experienă şi practică bisericească, cad în necredinţă sau, mai mult , unii chiar ajung la sinucidere.Pentru o persoană care nu crede în existenţa lui Dumnezeu,viaţa nu are sens. Este foarte greu atunci, când cineva respinge în acestă, atitudine bunătatea divină.Sunt momente în viaţă când ispita, satanei îi determină pe oamnii de azi să nu mai creadă în bunul, Dumnezeu. Bine ar fi ca toţi creştinii din zilele noastre să se întoarcă la dreapta credinţă, să le lumineze, bunul Dumnezeu mintea şi inima şi să-şi vadă fiecare creştin păcatul său. Bunul Dumnezeu, ne cheamă la Sine în orice clipă. El ca un bun părinte, aşteaptă cu inima deschisă să ne întoarcem să-i slujim. Cei care îmbătrânesc, în necredinţa lor sunt ,,precum un pom care nu rodeşte".Efectiv pe cel pe care-l va găsi cumplita moarte ne-împăcat cu Dumnezeu acel om nu se va mai, mântui pe veci. Credinţa este un stâlp, este un sprijn, o speranţă, nemărgintă, o arvună la viaţă. Nădejdea în dreapta credinţă, este sensul unici al vieţii noastre, pământeşti, primită în dar de la Dumnezeu. Ce rost are viaţa asta vremelnică, fără Dumnezeu? Ce rost ar-mai avea raţiunea, noastră, dacă nu credem în

SPOVEDANIA CONTRIBUIE LA VINDECAREA ARBORELUI GENEALOGIC

Fiecare om se trage dintr-o familie, iar mai multe familii, apropiate ca grad de rudenie formează un neam. Fiecare neam are un, arbore ,genealogic. Acest arbore genealogic, diferă de la neam la neam. După cum un arbore este sănătos şi dă , naştere altor ramuri sănătoase, dezvoltându-se foarte frumos, tot astfel se întâmplă şi întrun neam care este credincios, cu frica lui Dumnezu, naşte alte ramuri sănătoase, şi credincioase, dezvoltând foarte frumos, în mod normal acel arbore genealogic. Observăm la unii arbori cum încep să le apară câte-o ramură uscată, după aceea alte şi alte ramuri îi apar încetul, cu încetul, iar la un moment dat , observăm cu uimire că o mare parte din acel arbore s-a uscat . Apoi, la scurt timp, el se usucă definitiv, deoarece nu l-a îngrijit nimeni. Asemenea analogie putem să o raportăm la diferite neamuri de oameni care sunt , necredincioşi. Păcatul se transmite de la părinţi la copiii lor ; ori acel păcat netratat macină şi roade în toţi membrii familiei. O bună parte din acei oameni , nu-şi dau seama de acel lucru, şi se trezesc după ani şi ani, după generaţii peste generaţii că ,,li s-a cam

PARINTELE CLEOPA

convorbirea-a -III. DESPRE RUGÃCIUNE 50.P ărinte Cleopa, ce înţelegem prin fapta bună,şi cum putem şti că faptele noastre sunt bune sau rele înaintea lui Dumnezeu?Fapta bună este roada dreptăţii (Filip. 1, 11; Matei 5,16; Iacob 3, 18). Fapta buna se mai zice şi roadă vrednică de pocăinţă (Matei 3, 8; Luca 3, 8; Fapte. 26, 20). Iisus Hristos a fost întru toate pildă de adevărată faptă bună (Ioan 10, 32; Fapte. 10, 38) Faptele numai atunci se socutesc bune când vor fi unite cu dreapta credinţă şi se vor face spre slava lui Dumnezeu. (Matei 6, 1-4; Efs. 5, 9-10 Col. 1, 10; 2, 23). N

Rugaciune pentru cei din inchisori

 Dumnezeule, întru tot îndurate,Cel ce peManase prin rugăciune l-ai slobzit din legături, şi din amare închisori pe robii Tăi (numele) care,prin noi acum se roagă, cu lacrimi din închisoareslobzeşte-i şi din tot răul şi primejdia izbăveşte-i, ca un iubitor de oameni. Ca un izvor al îndurării şi noian al bunătăţi, Hristoase Dumnezeule nu-i trececu vederea pe cei ce sunt în supărări şi în nevoi şi carecu credinţă Te, cheamă,pe Tine, ci ca un îndurat ,miluieşte-işi din închisoare de grabă slobozeşte-i, ca să cânte Ţie Aliluia.Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezul nostru, Cel ce ai slobozit,pe iubitul Tău ,Apostol Petru, din legături şi din temniţă fără niciovătămare cu umilinţă ne rugăm Ţie: Primeşte cu milostivire şi rugăciuneaaceasta pentru iertarea păcatelor robilor Tăi (numele), ce sunt închiş, în temniţă,şi , cu rugăciunile Preacuratei Tale Maici ca un Dumnezeu bun şi iubitor, de oameni, cu dreapta Ta cea întru, tot puternică , din tot răul şi primejdia izbăveşte-i şi-i slobozeşte,că bun şi iubitor de oameni, Dumnezeule, eşti şi Ţie Slavă Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi &ici

Rugaciune catre Sfantul parintele nostru Arsenie Boca

Sƒinte preacuvioase părinte Arsenie, îndrumător al sufletelor noastre şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, ca cel ce ai fost împodobit cu adânc de cunoaştere a făpturii omeneşti, te rugăm în vreme de durere şi mâhnire, cată cu milă spre noi păcătoşii fiii tăi şi mijloceşte către preabunul nostru Mântuitor. Preacuvioase părinte Arsenie, te rog cu lacrimile mele, vezi-mă acum stând în patul suferinţei mele trupeşti, ascultă preacuvioase părinte Arsenie şi glasul meu de rugăciune,cere de la preabunul Dumnezeu, iertare de păcatele ce le-am făcut eu ca un om. Şi vindecare de toată neputinţa. Părinte Sfinte ce ai mare îndrăzneală înaintea Tronului ceresc, te chem, cu amare lacrimi, dar cu nădejdea, că cele spuse vindecare îmi vor da mie. Vindecarea sufletului şi a trupului meu, spre mântuire şi Sfinţire le vom dobândi prin tine cel ce ne-ai încredinţat de mila lui Dumnezeu prin aceste Sfinte cuvinte: ,,Eu mă duc, dar de acolo de unde voi fi, am să vă ajut mai mult ca şi până acum". După cum în viaţă aflaţi în mari necazuri îi tămăduiai îndată, şi acum pe noi cei păcătoşi , însă chemaţi cu dragoste părintească la mormântul tău încunu

Sfanta (Evanghelie de la Luca)

În zilele acelea, sculându-se Maria,s-a dus în grabă la munte,întru-un oraş al lui Iuda, şi-a intrat în casa lui Zaharia şi s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinăciunea, Mariei, a săltat pruncul în pântecele ei; şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas mare şi a zis: binecuvântată eşti Tu, între femei şi binecuvântat este rodul, pântecelui Tău. şi de unde închinăciunea aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iata cum a ajuns glasul închinării Tale la urechile mele, a săltat pruncul în pântecele meu de bucurie. Şi fericită este aceea care a crezut că vor fi împlinite întocmai, cele spuse ei de la Domnul. Apoi a zis Maria: măreşte suflete al me pe Domnul! Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu,că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că iată de acum, mă vor ferici toate neamurile,pentru că m-ia făcut mie, mărire Cel puternic şi Sfânt este numele Lui în neam, şi în neam, spre cei ce se tem de El. Şi a rămas Maria împreun

Rugaciune catre Prea Sfanta Maica

PreaSƒânta mea Stăpână, de DumnezeuNăscătoare, cu Sfintele şi preaputerniceleTale rugăciuni,izgoneşte de la mine, smeritul şi netrebnicul tău, deznădăjduirea,iutarea, necunoştinţa, nepurtara de grijâ şi de toate gândurile, cele spurcate cele rele şi hulitoare de la ticăloasa mea inimă  şi de la întunecata mea minte. Şi stinge, văpaia poftelor mele, că singur sunt şi neputincios. Şi mă izbăveşte de multe rele şi aduceri amine, şi necazuri şi de toate poftele cele rele mă slobozeşte. Că binecuvântată eşti de toate neamurile şi Prea cinstitul,tău nume se slăveşte în vecii vecilor. Amin.

(Rugaciunea Sfantului -Efrem Sirul)

+ Doamne şi Stăpânul vieţii mele,duhl trândăviei, al grijeii de multe,al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie;Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-mil mie, robului Tău. Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-milca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Rugaciune catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos

RUGÃCIUNE CÃTRE MÂNTUITORUL NOSTRU Iisus Hristos  Hristoase, Lumina cea adevărată,care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţei Tale ca într-nsa să vedem lumina ceaneapropiată. Îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin.

Sf.Nifon-Patriarhul Constantinopolului).

Acest dumnezeiesc parinte al nostru Nifon era din Moreea. El s-a nascut din parinti straluciti in lume si de bun neam; dar mai straluciti si mai de bun neam cu dreapta credinta si cu fapta buna, care se numeau Manoil si Maria. Din Sfantul Botez el a fost numit Nicolae si, venind in varsta, a fost dat la scoala ca sa invete Sfintele Scripturi. Deci, avand din inceput cugetari batranesti, el nu se indeletnicea cu jocuri copilaresti, ca ceilalti copii, ci, ca albina cea inteleapta, mergea la dascali intelepti si imbunatatiti ca sa adune mierea faptei bune, facandu-se ascultator si urmator tuturor invataturilor si pildelor celor bune si folositoare de suflet. El era inca si atata de istet la minte, incat in putina vreme a intrecut la invatatura pe cei care invatau impreuna cu dansul. Citea adeseori si Vietile Sfintilor Parinti si se veselea sufletul lui, sarguindu-se, dupa putinta, sa urmeze faptelor lor celor bune. El era si pazitor minunat al intregii intelepciuni, pentru ca s-a dat cu multa osardie la infranare, mancand putina paine si band putina apa, doar pentru a-si potoli trebuinta trupului. Asemenea se nevoia si la toate celelalte fapte bune. In zilele acelea a trecut pe la scoala un ieromonah cu numele Iosif, dascal desavarsit si foarte imbunatatit. Bunul Nicolae a petrecut impreuna cu dansul vorbind mult, apoi l-a rugat sa-l ia cu el, fara sa stie altcineva, pentru ca se temea sa nu-l impiedice cumva. Iar Iosif primindu-l cu bucurie, Nicola
 1 2 >