DESPRE UTRENIE

u trenia este una din cele şapte Sfinte laude sau sljube ale Bisericii prin care preamărim pe Dumnezeu, Îl lăudăm şi-I mulţumim pentru darurile Sale cele bogate, rugându-L ca în ziua ce începe să binecuvânteze lucrul nostru spre a ne fi nouă de mare folos şi a ne împlini cu prisosinţă rostul nostru.  Se numeşte utrenie fiindcă se săvârşeşite în clipele dimineţii, când toată făptura tresaltă de bucurie la apariţia Dumnezeiescului dar al lumii, proslăvind pe Cel ce a zis ''să fie lumină" pe pământ (Facerea, 1,3), pe Cel ce se îmbracă ''cu lumina ca şi cu o haină'' (Ps. 103,2), ''căci lumina este dulce şi plăcută înaintea ochilor să privească soarele" (Eccl. 11,7). În rânduiala ei la acest ceas de început al zilei stă mai presus de toate gândul Sfânt de cinstire în cântări de slavă pe Cel ce a răsărit, acum pentru mântuirea noastră, pe "soarele dreptăţii" (Maleahi, 3,20), pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care tot faptul dimineţii, "când se lumină de ziuă" (Mat. 28,1) a biruit moartea şi prin strălucit

DESPE SFANTA LITURGHIE

cea mai de seamă slujbă a Bisericii noastre este Sfânta Liturghie. În timpul ei se săvârşeşte şi se aduce jertfa cea fără de sânge a Sfintei Euharistii, care este cea mai mare şi Sfântă Taină,"Taina Tainelor", cum o numeşte Sfântul Simeon al Tesalonicului. Şi pe drept cuvânt, fiindcă prin Sfânta Euharistie primim nu numai anumite daruri, ci pe însuşi Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, şi aceasta ori decâte ori săvârşim la Sfintele noastre altare Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. La această Taină mai presus de cuget şi de cuvânt, mintea creştinească nu s-ar fi putut înălţa, dacă Mântuitorul Hristos nu ar fi binevoit să ne-o descopere nouă în toată plinătatea ei. Este de aceea de cel mare folos să avem pururi în minte învăţătura şi rânduiala ei Dumnezeiască, atât pentru a primi cu vrednicie cereştile şi nemuritoarele Taine ale Sfintei Liturghii, cât şi pentru a ne bucura întocmai de împlinirea cuvântului Sfintei Evanghelii şi de Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare. Luând aminte la Sfânta Scriptură, constatăm că

Altarul pentru jertfa

 Un tânăr bogat se îmbolnăvi gav şi zăcu mult timp la pat; dar în cele din urmă se uşură de cumplita lui, sufernţă şi se făcu sănătos. de şi ridicânde-se pentru întâia oară din patul său, el se precum pruncul nou năsut'', şi fiind plin de bucurie, slăvi pe Dumnezeu Cel Sfănt cu mare cinste. În năvala simţămintelor sale pine de recunoştinţă, ş-a îndreptat, privirea şi sufletul său spre înaltul, cerului şi a strigat către Domnul Dunezeu: ,,O, Preabunule şi preaîndurate Stăpâne Doamne, oare dacă aş putea să-ţi dau ceva, acum pentru însănătoşirea mea, cu câtă dragoste Ţi-aş da eu Doamne tot avutul meu!". Cuvintele acestea le zicea un om bătrân, dânsul în evlavia sa cu pasul său încetinit, de bătrâneţe, apropiindu-se de cel ce fusese grav bolnav, în dată îi zise: ,,Darurile cele bune ţie ţi-au fost trimise de sus. De vei vrea să trimiţi şi tu ,,ceva de la tine, însuţi către, bunul şi Marele Dumnezeu nu ve putea pe veci, să, trimiţi nimic. Dar acum vino cu mine, fiule!". Zise bătrânul: tânărul se duse după bătrânul cel cucernic în rugăciunea sa. Şi-în dată au, poposit la o căsuţă, pe jumătate distrusă de intemperiile timpului, unde i-a întâmpinat o cumplită sărăcie: acolo un tată şedea ţintuit la pat, măcinat de boală, o mamă pl&ac

Rugaciunea Sfantului Ioan Damaschin inainte de Sfanta Impartasanie.

Înaintea uşilor casei Tale stau şi de gândurile mele cele rele nu mă depărtez. Ci, Tu, Hristoase Dumnezeule, care ai îndreptat pe vameşul şi ai miluit pe Cananeancă, şi ai deschis tâlharului uşile raiului, deschide-mi Stăpâne Doamne şi mie păcătosului, îndurările iubirii Tale de oameni mult milostive Doamne şi mă primeşte şi pe mine, cel ce cu sfială vin să mă ating de Tine, ca pe primeşte-mă Stăpâne al meu ca pe desfrânata şi pe cea cu scurgere de sânge. Că aceasta atingându-se de Tine de marginea hainei Tale prea line a luat tămăduire, iar aceea cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit iertare de păcate. Iar eu ticălosul, întreg Trupul Tău cutezând a-l primi, să nu fiu ars, de focul păcatelor mele ci primeşte-mă Stăpâne al meu ca şi pe dânsele şi-mi luminează mie simţurile cele sufleteşti, arzându-mi mie păcătosului, toate fărădelegile şi păcatele mele. Pentru rugăcinile celei ce mai presus de fire Te-a născut pe Tine Hristoase Dumnezeul nostru, şi ale puterilor cereşti, că binecuvântat eşti Stăpâne Doamne Dumnezeule, în vecii vecilor. Amin.