Poezie

  O inimă smerită O inimă smerită o minte luminată aduce în popor pacea de altă dată Se roagă Domnului Sfânt să trimită pe pământHar şi Binecuvântare pentru ale Lui popoareDoamne Dumnezul meu la Tine mă rog meruMila Ta Dumnezeiască să fie în ţara noastrăDumnezeul meu Cel Sfânt dăne pace pe pământFereşte poporul Tău de puterea celui rău.Doamne păzeşte-ne ţara de mânia lui satanaDoamne ai milă de noi ajută-ne la nevoi Fereşte-ne de răziboiUn Dumnezeu n-ea creiat pe pământulCu flori si izvoare noi prin mila DumnuluiNe bucurăm de razele de soarePâinea cea din spicul grâului O avem din mila DomnuluiPloaia ce cade pe pământVine de la Domnul SfântPrin puterea Domnului creşte iarba câmpuluiCrinul creşte între spiniNu se teme de străiniAşa şi tu omule ascultă-măNu te teme că Dumnezeu Tatăl tău nu te va lăsa la greuCând răul te va înconjura va auzi DomnulStrigarea ta Împăratul Biruinţei la tineîn grabă va veni din rău te va izbăviDacă fruntea ta se pleacă sabia rămâne în teacăNimeni nu vrea rău să-ţi facăAtunci vei păşi bucuros cu Domnul tăuIisus Hr

Despre invierea mortilor

Despre înviere, păinteţi spune ? Despre învierea fiecăruia şi învierea de obşte... Da. Cel mai clar cuvânt despre tema asta îl poate spune Scriptura, când spune aşa : Pe mine mă aşteaptă drepţii până ce-mi vei răsplăti mie --- adică cei care au intrat în Împărăţia Cerurilor încă n-au fericirea deplină, până ce nu venim şi noi în Împărăţia cerurilor. Atunci e bucuria cea mare, când şi copiii tăi, şi nepoţii tăi, şi toţi se vor mântui. De aceea, capul de familie --- aşa scrie în cărţile noastre --- este calea care se strădueşte zi şi noapte pentru mântuirea tuturor din casa lui, aşa cum capul Bisericii este Hristos, pentru că S--a jertfit pentru mântuirea tuturor. Un căpitan de corabie cu pânze n-are voie să sară din corabie când se scufundă corabia, decât după ce a salvat femeile şi copiii, ceilalţi călători, ceilalţi marinari, mai bătrâni, mai bolnavi. El n-are voie să sară din corabie nici măcar cu ultimul marinar, ci abia după ce i-a salvat pe toţi are voie să se salveze şi el. Aşa şi capul de familie : trebuie să se îngrijească de mântuirea tuturor celor de care răspunde el, şi abia atunci se va mântui şi el.

Rugaciune pentru bunul sfarsit al vietii

  (rugăciunea de la Muntele Atos) Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul îndurării, cad înaintea Ta cu inima plină de durere, Ţie Îţi încredinţez cesul cel din urmă al vieţii mele. Când picioarele mele reci îmi vor da să înţeleg  că această corbie a vieţii mele este aproape de limanul său, Milostive Iisuse fie-Ţi milă de mine.Când mânile mele tremurătoare şi amorţite nu vor mai putea strânge crucea şi fără de voie o vor lăsa să cadă pe pământ durerii mele, Milostive Iisuse fie-Ţi milă de mine. Când obraji mei galbeni ca ceara şi buzele mele învineţite vor stârni frică şi milă celor ce vor fi în în jurul meu, când părul capului meu, ud de sudorile morţii se va ridica în sus va vesti că sfârşitul este aproape, Milostive Iisuse fie-Ţi milă de mine.Când urechile mele vor fi gata să se închidă pentru totdeauna la vorbele oamenilor şi se vor deschide la glasul Tău care va rosti judecata cea neschimbătoare de care atârnă soarta mea pentru vecie, Milostive Iisuse fie-Ţi milă de mine. Când mintea mea va fi îngrozită de închipuiri înspăimântătoare şi sufletul meu, tulburat de întristarea morţii şi de vederea fărădelegilor mele, se vor lupta cu duhurile întunericului care vor voi să îmi răpească m&

Inteleptul cuvant credinta

Dar la ce crdinţă se referă aici Pavel ?   Fiindcă acest cuvânt are înţeles îndoit. Într-adevăr, numeşte credinţa puterea cu care Apostolii au săvârşit minuni, despre care Hristos a zis : ,,Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută - te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă" (Matei 17, 20) Şi iarăşi când ucenicii n-au putut să-l izbăvescă pe cel îndrăcit de demoni şi au vrut să afle pricina, Iisus le-a vorbit tocmai de această lipsă a credinţei, când le-a spus: pentru necredinţa voastră" ( Matei 17, 20). Şi Pavel spune despre credinţă: ,, Şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii..." (1. Corinteni 13, 2). Şi când Petru se temea ca să nu se scufunde, când a mers pe deasupra apelor, iarăşi Hristos l -a mustrat când i-a zis : ,, puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit ?" (Matei 14, 31).Deci Pavel numeşte credinţa puterea de a face semne şi minuni. De asemenea Pavel numeşte credinţa şi puterea care ne pregăteşte şi ne duce la cunoaşterea lui Dumnezeu, în funcţie decât de mulult fiecare dintre noi ne numim ne numim credincioşi, aşa cu zice când scrie Românilor : ,, Mulţumesc întâi  Dumnezeului meu, prin Iisus Hris

Rezumat

    Cele mai renumite Icoane Făcătoare de Minuni din România 1. Icoana Maicii Domnului de la Neamţ, donată de Manuel Paleologu voievdolui Alexandru cel Bun în anul, 1401, numită şi ,,închinătoarea". Vindecă multe boli.                                       2. Icoana Sfintei Ana, mama Maicii Domnului,din Mânăstirea Bistriţa - Neamţ, se scoate pentru ploaie şi vindecarea multor boli şi suferinţe. Aceste două icoane (1 şi 2) au fost trimise ca dar împărătesc lui Alexandru cel Bun de la împăratul bizantin Manuel Paleologu în anul 1402.3. Icoana Maicii Domnului din Comuna - Roman. Se scoate pentru ploaie şi vindecarea de boală.4. Icoana Maicii Domnului din Sfânta Mânăstire Agapia - Neamţ ; se scoate numai pentru ploaie. Unii creştini spun că Sfântă Icoană datează tot din perioada domnitorului Alexandru cel Bun.5. Icoana  ,,Tânguirea" Maicii Domnului de la fântâna Mânăstirii Agapia. Icoana Maicii          6.Domnul din catedrala mitropliteană di

Despre Aghiasma - Mare

  Despre sfinţirea apei - câte feluri de sfninţire a   apei există în - Biserica Ortodoxă ? În Biserica noastră Ortodoxă există patru feluri de sfinţire a apei,  cu tot atâtea rândieli şi slujbe bisriceşti.  1. Primul fel de sfinţire a apei este chiar la naştere. Copilul ştim că se naşte cu păcatul strămoşesc, deci este necurat. De aceea  Biserica noastră Ortodoxă a rânduit ca, moaşa copilului să vină la Sfânta Biserică, la preot cu un vas curat plin cu apă, pe care o va sfinţi preotul. Cu această apă sfinţită se spală pruncul în albie, se stropeşte şi-i se dă pruncului să înghită puţin. Se procedează astefel pentru a nu trăi pruncul fără să se împărtăşască de, harul lui Dumnezeu prin această apă sfinţită până la botezul lui, când pruncul nou născut se împărtăşeşte pe deplin cu Hristos.2. O a doua sfinţire a apei se face la svârşirea Tainei Sfântului Botez. Deci când se botează pruncul, se sfinţeşte mai întâi apa din colivitră - sau (cristelniţă). Printr-o slujbă specială inclsă în acestă Sfântă Taină, şi după aceea se botează pruncul nou născut în apa sfinţită.3. Cea de a treia sfinţire a apei este Aghiasma Mică. Aceasta se face ori de câte ori este nevoie. De obicei, î