Buna Vestire

  «Icoana Bunei Vestiri» Sfântul Efrem Sirul compară căderea neamului omenesc prin neascultarea Evei cu mântuirea neamului omenesc prin ascultarea Mariei (Noua Evă). De aceea se poate spune că Buna Vestire e adevărata zi creştină a femeii, iar icoana e adevărata întruchipare a ,,eternului feminin".Buna Vestire a  Întrupării lui Dumnezeu prin naştere neîntinată, unul dintre cele 12 Praznice Împărăteşti de peste an, ţinut de toată creştinătatea la 25 martie e preludiul minunat al Evangheliei, al Veştii celei Bune aduse de Hristos. Gavriil binevestind pe Maria ( "Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei... Duhul Sfânt va pogorâ peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri; pentru aceasta şi Sfântu care se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema" -- Luca 1, 28 -- 35) e una dintre temele iconografice cele mai răspândite şi mai îndrăgite în lumea creştină, iar răspunsul smerit al Fecioarei ( ,,Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvâ

Din invataturile Parintelui -- Arsenie Boca

        Pr. Arsenie Boca   Postul şi rugăciunea   Postul este vechi şi începe odată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine. Postul şi rugăciunea sunt două mijloace prin care ne curăţim firea de patimi. Toţi oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu şi-au smerit sufletul cu rugăciune şi post. Şi Iisus a postit 40 de zile, punând postul ca începătură a vestirii Împărăţiei lui Dumnezeu; deşi Lui nu-I trebuia fiind nepătimaş, totuşi a postit pentru a noastră îndrumare. Temeiurile mai adânci ale postului şi rugăciunii le găsim tot la Botez. Adâncul fiinţei noastre, prin Botez, se îmbracă întru Hristos. De la Botez, în acest, adânc al minţii" sau în, altarul inimii", după expresiile Sfinţilor Părinţi Se sălăşluieşte Hristos, izgonindu-l afară pe satana, care se retrage în simţuri (în mustul cărnii). De aici, din si

pr. Iosif Trifa - Iiusus in temnita

Mântuitorul în temniţă   Înainte de a pleca cu Mântuitorul pe drumul Crucii , ne vom opri puţin să spunem că Mântuitorul a stat şi în temniţă. Pe locul unde Pilat a ţinut judecată asupra Domnului, erau şi temniţele pentru făcătorii de rele. În temniţele acestei clădiri se păstrează şi azi temniţe întocmai ca pe vremea Mântuitorului. Evangheliile ne spun acest amânunt, dar desigur, şi Mântuitorul a stat puţin închis în această temniţă, fie dimineaţa când L-au adus de la Ana la Caiafa, fie în decursul dezbaterilor, fie pe urmă, după ce a fost judecat, în aşteptarea pregătirilor de răstignire. Ne-am băgat să vedem şi această temniţă. Cu o lumânare aprinsă, ne-a dus un călugăr prin nişte lungi şi fioroase încăperi săpate în stâncă. În mai multe locuri se vedeau şi azi oasele celor care pieriră închişi aici. În pereţii de stâncă se vedeau găurile de care se legau mâinile arestaţilor. Într-o încăpere din spate era locul tâlharilor cei mai ,,primejdioşi". Aici arestaţii erau băgaţi şi strânşi cu picioarele în nişte găuri de piatră anume făcute. În aces

,,Si scupara in fata Lui si Lau batut."

,,Iată Omul!" După ce ostaşii Îl bătură până la sânge pe Mântuitorul, Pilat luă pe Domnul şi, aşa cum era îmbrăcat în batjocură cu hlamidă roşie, pe cap cu coroană de spini şi în mână cu toiag de trestie, Îl scoase afară, sus întru-un loc mai înalt şi Îl arătă de acolo glotei, zicând: ,,Iată Omul!". ,,Deci a ieşit Iisus afară, purtând cununa cea de spini şi haina cea mohorâtă. Şi Pilat le-a zis lor: I«ată Omul!»" (Ioan 19, 5). Pilat a zis cuvintele ,,Iată Omulu", în înţelesul: Iată ce om chinuit şi batjocurit este Acesta, fie-vă milă de El, fie-vă destul cu atât! Şi, cu adevărat, iudeilor le pute fi destul cu atât, căci Domnul era într-o stare groaznică. Dezbrăcat până la mijloc, pe corpul Lui se vedeau urmele bătăilor, vânătăi lungi şi îngrozitoare din care ieşa sânge. Faţa Lui era plină de sânge ce curgea din înţepăturile coranei de spini ce i-se înfipseră în ca