Cititorii au cuvantul...

Curajul de a trăi! Nu demult,într-un sat trăia un bogataş.Era atât de avar încat desconsidera.oamenii ,religia ,numai avea respect pentru nimic.Într-o zi ,a avut un accident ,şi a ramas paralizat de la brâu în jos. S-a trezit pe un pat de spital.În sinea sa ,s-a răzvrătit , s-a certat cu Dumnezeu : De ce Doamne mie De ce???Alături de el în spital stătea pe un pat un om în suferinţă. Avea o cruciuliţă în mână şi o carte de rugăciuni , Bogatasul avea dureri mari ,Bărbatul de alături ,I-a dat o crucuiliţă şi l-a îndemnat să vorbească cu Dumnezeu. Bogataşul l-a întrebat pe bărbat :Cum să fac eu asta? Când l-am hulit pe Dumnezeu ,am fost ranchinos .Cum??? Bărbatul , i-a zis: ,, Priveste doar crucea ,şi vei primi raspuns.Bogătaşul ,adormi privind crucea. A avut un vis în care i-a aparut Dumnezeu , şi i-a spus ..În spatele spitalului este un brad înalt. Acolo să înalţi - o biserică , să dai din averea ta celor săraci. Bogătaşul, s-a trezit ,a chemat preotul din sat, i-a povestit visu.Le-a dat din avutul său celor sărmani şi într-o zi a pus temelia viitoarei Bisericii. Cu fiecare zi ce trecea,el simţea o bucurie imensă, se ruga tot timpu

Bucuria Macii Domnului

                                   Bucuria Maicii preacurate la auzirea şi vederea Fiului Ei înviat     Dumnezeu-Cuvântul prezise mai dinainte că a treia zi va învia. După trecerea Sâmbetei Mari, Duminică dis-de-dimineaţă ,,S-a făcut cutremur mare... Îngerul Domnului coborându-se din cer şi venind, a prăvălit piatra de pe mormânt şi a şezut deasupra ei" (a). Îngerul venit a prăvălit piatra de pe mormânt nu pentru a da Domnului Iisus Hristos posibilitatea de a ieşi din mormânt, cum zic unii neînvăţaţi şi puţin credincioşi; ci pentru a arăta învierea Lui celor ce vor veni acolo.Toţi Sfinţii Părinţi sunt de acord că Domnul Hristos precum S-a întrupat şi S-a născut din Preacurata Sa Maică, păstrând-o pururea Fecioară, cum a intrat la Apostolii Săi prin uşile încuiate; tot astfel a ieşit şi din mormânt, fără să strice sigilele şi fără să mişte piatra de pe uşa mormân

Parintele Galeriu

Paradoxul Învierii Transcris după înregistrarea audio, acest scurt şi inedit cuvânt la Înviere al vrednicului de pomenire teolog şi duhovnic Constantin Galeriu (strămutat la cele veşnice în vara lui 2003) ne pune faţă în faţă cu taina cea mai adâncă a Crucii şi a Învierii, cu actualitatea eternă a advărului creştin şi cu prezenţa mereu vie a marilor lui propovăduiri, printre care s-a numărat şi Părintele Galeriu însuşi, acum slujitor în ceruri, la Cina cea de Taină a bucuriei dreptmăritoare şi fără de sfârşit..Mântuitorul a asumat moartea din iubire. A primit-o din iubire pentru noi, în iertarea osânditorilor şi răstignitorilor, pe Cruce. Sau în cuvintele ,,Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?", în care Mântuitorul striga cu strigătul psalmistului din Psalmul 21. Părăsirea -- moartea înseamnă părăsire... Părăsirea nu a lui Dumnezeu, că Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată, ci părăsirea omului. Acesta se simte

Saptamana patimilor

Câteva lămuriri despre Drumul Crucii  Din curtea lui Pilat a început drumul Crucii. Aici Is-a pus Mântuitorului Crucea pe umeri şi a fost dus spre Golgota. Înainte de a pleca cu Mântuitorul pe acest drum al vieţii şi mântuirii noastre sufleteşti, mă opresc puţin să dau unele orientări şi amănunte despre drumul Crucii.Pe locul unde Pilat a ţinut judecata sunt scrise câteva cuvinte latineşti ele sunt cunoscute sub numele de ,,Via Delorosa". Şi înseamnă: ,,Calea Durerilor". Acesta este drumul Crucii; pe acest drum a mers Mântuitorul cu  Crucea în spate spre Golgota a făcut 14  (popasuri) sau staţiuni", cum li se zice la Ierusalim. Pe ziduril străzii pe unde a trecut Mântuitorul cu Crucea în spate, sunt însemnate aceste popasuri. O parte din druml Crucii, e tocmai o parte unde drumul Crucii are o boltitură pe deasupra. Prin multe locuri, minute întregi treci prin astfel de boltituri ce se perindă una după alta. Drumul Crucii e o stradă circulată; pe unele locuri e mai puţin umblată, pe alte locuri e mai zgomotoasă.

Cu Domnul spre Ierusalim in Duminica Floriilor

Domnul nostru Iisus Hristos intră în Ierusalim   Învredniceşte-mă, Mântuitorule, şi pe mine să merg pe calea Sfintelor Tale Patimi, învredniceşte-mă Doamne, şi-mi dă dar să pot atrage şi pe alţii în acest drum al mântuirii noastre sfleteşti!Convoiul pleacă din Betania spre Ierusalim. În frunte merge Mântuitorul  ,,călare pe mânzul asinei". Merge ca o lumină pe care răutatea omenescă n-o poate acoperi; merge ca o biruinţă pe care răutatea cărturarilor şi fariseilor n-o mai poate opri în loc. Apostolii păşesc în urmă tăcuţi, trişti şi îngrijoraţi. De o săptămână încoace Mântuitorul le-a spus mereu tot lucruri grozave, prevestitoare de lucruri mari ,,pe care ei nu le înţeleg". Convoiul, iată ajunge în dealul Măslinilor. Betania este situată spre răsărit de Ierusalim, după muntele numit al Măslinilor, la o depărtare cam de 8 kilometri de Ierusalim. Unde a venit Mântuitorul în Dumnica F