Praznicul Inaltarii Domnului nostru Iisus Hristos

Înălţarea Domnului   Veselie mare stăpâneşte pe binecredincioşii creştini, atât în zilele învierii, cât şi în ziua înălţării Domnului. Precum timp de 40 de zile se salută cu salutul creştinesc: ,,Hristos a înviat!" ,,Adevărat a înviat!" aşa şi în ziua Praznicului Înălţării Domnului la cer, se salută, zicând! ,,Hristos S-a înălţat!" ,,Adevărat S-a înălţat!" Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a înălţat pe Sine viu după patima Sa, cu multe minuni adevărate, timp de 40 de zile, arătându-Se ucenicilor Săi şi grăind cele pentru împărăţia lui Dumnezeu. După ce a vorbit cu ei dându-le dovezi despre cereasca îmărăţie, i-a scos afară din Betania pe Muntele Măslinilor. Acolo le-a spus lor despre ducerea Sa din această lume de jos , plină de necazuri şi lacrimi, sus la eterna Sa împărăţie, să stea pe Scaunul Dumnezirii de -a dreapta Tatălui, unde a fost din început, zicând: ,,Iată merg la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi la Dumnezeul vostru. Pentru aceasta bucura

,,In acest semn vei invinge!"

Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama Sa -Elena Sfântul Împărat Constantin, originar din sudul Dunării, de la Naisus, azi Oraşul Niş din Serbia a păstrat o legătură directă atât cu provincia sa natală, Dacia Mediterană, dar şi cu teritoirul actualei Românei, locuit atunci de daco-romani. Realizările sale cele mai împortante în aceasta zonă au fost recucerirea unei părţi din fosta Dacie Traiană, adcă Banatul, Oltenia şi Muntenia, pe care o realipeşte Imperiului Roman; extinde asupra acestor ţinuturi administraţia imperială civilă şi religioasă şi le întăreşte din punct de vedere militar, înzestrându-le cu cetăţi castre, foişori şi drumuri de acces, între care podul de piatră, numit şi Podul lui Constantin, al cărui capăt de norn era în cetatea Sucidava (localitatea românească Celei). Odată cu perioada Constantiniană, în teritoriul nord dunărean situaţia Bisericii şi-a creştinilor se înbunătăţeşte, ca urmare a libertăţii credinţei, a povării creştinismului ca religie oficială şi renaşterii vieţii urbane, Sfântul Împărat Constantin continuând misiunea de creştinar

Sa luam aminte!

Copilul şi marea! Era odată un copil ,frumos la chip şi dulce la suflet . Toată lumea îl iubea .Era aşa de sărac încât erau zile când adormea nemâncat .Când va fi mare îsi dorea să ajungă la mare. Auzise că era aşa de frumoasă, încât dorinţa în el era din ce în ce mai arzătoare. Într-o zi o plouat aşa de tare încat lacul demult secat ,s-a umplut de ploaie. Când s-a oprit ploaia ,baiatul s-a dus la lac . A rămas uimit de frumuseţea apei . Pe malul apei îşi avea coliba cel mai bătrân om din sat .L-a privit pe copil cum stătea pe marginea lacului şi privea fascinat luciul apei . Bătrânul veni lângă copil se aşeză pe marginea lacului şi ii vorbi-La ce priveşti micuţule?-Tăicuţule ,priveşte cât de frumoasă e apa, cum strălucesc razele soarelui în apă!- Da ., copilule ,aşa e!Copilul adormi pe marginea lacului tot privind apa. Bătrânul luă copilul în braţe, şi îl duse în colibă, îl aseza în pat. A făcut fitilul mic la lampă. Copilu zâmbea în vis, şi bătrânul, îşi dădea seama că visa ceva frumos de zâmbea şi suspina .A doua zi ,cop