Ziua SF. trei Ierarhi Grigorie Vasile si Ioan

 Vineri, 30: SF. TREI IERAHI: VASILE CEL MARE , GRIGORIE TEOLOGUL ŞI IOAN GURĂ DE AUR Se zice că pe vremea împăratului bizantin Alexie I Comnenul (1081-11 18) se iscase neînţelegere cu privire la preţuirea acordată unuia sau altuia dintre cei trei mari dascăli ai lumii şi ierarhi creştini ai sec. 4: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nazianz (Teologul) şi Sf. Ioan Gură de Aur. Ca să se curme vrijba, Sfinţii s-au arătat laolaltă unui ales arhiereu al vremii, Ioan Evanghelistul, grăindu-i întru-un glas: «Precum vezi, la Dumnezeu una suntem şi nicio vrijbă nu este între noi. Dreptaceea scoală-te şi porunceşte ca nimeni să nu se mai certe pentru noi, iar prăznuirea împreunează-ne-o într-o singură zi» Arhiereul a ascultat şi a făcut întocmai. Iar pentru că în ianuarie sunt prăznuiţi separat toţi cei trei, tot în ianuarie, la sfârşitul lunii, sa rânduit să fie prăznuiţi şi laolaltă. De atunci au început să se zugrăvească şi icoane în care apar toţi trei, într-o duhovnicească egalitate, ca Sfinţi Ierahi exemplari ai creştinătăţii, cu mare trecere la Dumnezeu.  Ei sunt lamura Sfinţilo

NASTEREA DE PRUNCI BUNI

Sfântul Nectarie Taumaturgul În 1971, părintele Hristodul Nicolae era diacon şi urma cursurile Seminarului Teologic din Levkosia -- Cipru. Deşi căsătorit de aproape patru ani, nu reuşise până atunci să aibă împreună cu soţia sa, Andreea, nici un copil. Îşi doreau foarte mult să aibă copii şi de aceea, neîncetat înălţau rugăciuni către Dumnezeu. Într-o zi unul dintre colegii săi de şcoală i-a vorbit despre Sfântul Nectarie şi despre minunile pe care acesta le săvârşa, devenind cunoscut şi iubit în toată Grecia. I-a spus că mulţi părinţi, care nu reuşiseră să dobândească prunci, înălţaseră rugăciuni către acesta şi fuseseră ajutaţi, mulţi dintre ei dăruind apoi numele sfântului copiilor lor. Auzind aceastea, părintele Nicolae a început să invoce şi el ajutorul sfântului, în acelaşi timp că dacă va primi acest dar de la Dumnezeu, îi va pune numele Nectarie sau Nectaria.

Apa Iordanului

Râul Iordan este pomenit în Biblie de peste 150 de ori, dar episodul cel mai important în care este implicat rămâne fără îndoială Botezul Domnului, relatat de toţi cei 4 evanghelişti (Matei 3, 13 17; Marcu 1, 9-11; Luca 21-22; Ioan 1, 29-34). După cum trecerea Iordanului are pentru vechiul Israel semnificaţia intrării în Ţara Făgăduinţei, adică a sfârşitului robiei şi rătăcirii în pământ străin, tot aşa pentru Biserică -- Noul Israel -- Iordanul semnifică trecerea la o nouă condiţie spirituală, purificarea prin Botez în vederea intrării în Îpărăţia lui Dumnezeu. (R. C.) Iordanul tiveşte la Răsărit pe o lungime de 180 km în linie dreaptă. Ţara Sfântă -- vechiul Canaan sau Palestina, ce corespude actualului stat Israe