Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului

Buna Vestire   Iubitorul de oameni Dumnezeu a purtat şi poartă grijă pururea de lume: de buni şi de răi, de sfinţi şi de păctoşi, de lumea veche şi de cea nouă. Adam a fost protopărintele omenirii vechi: iar Mântuitorul nostru Iisus Hristos este începutul omenirii noi. La crearea lui Adam, Dumnezeu a luat ţărână din pământ şi l-a făcut om,suflând înr-însul suflet viu. La crearea omului nou urma să ia o picătură de sânge din omenire, adică din corpul cel Preacurat al pururea Fecioarei Maria, anume pregătită dinainte pentru această conlucrare dumnezeiască. Pentru aceasta trebuia consinţământul acestei Fecioare, adică un fel de contract legământ, căsătorie duhovnicească, între Creator şi creatură, între Fiul lui Dumnezeu şi omenire, reprezentată prin Fecioara pregătită, care urma să primească, să zămislească, să înrupeze şi să nască pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Despre milostenie

Milostenia Trebuie să fim milostivi faţă de cei săraci şi trişti. Părinţii, luminătorii Bisericii, le purtau mult de grijă acestora. Să ne luptăm din toate puterile noastre pentru a împlini această poruncă dumnezeiască: Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv (Luca 6, 36) şi milă voiesc, iar nu jertfă (Matei 9, 13). Cei înţelepţi dau atenţie acestor cuvinte, pe când cei lipsiţi de minte rămân nepăsători. De aceea, şi răsplata va fi pe măsură, precum s-a spus: Cel ce seamână cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamână cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera (II Corinteni 9, 6). Pilda Sfântului Petru vameşul ne îndeamnă să fim milostivi către cei săraci. Acela pentru o bucată de pâine pe care a dat-o uni sărac, a primit iertarea tuturor păcatelor sale, după cum i s-a arătat în vedenie. Şi cea mai mică milostenie c&

Despre rugaciune

  Treptele rugăciunii -- Care sunt treptele rugăciunii? -- Mai îtâi rugăciunea gurii, pe urmă a gândului, a minţii, şi în final mult dorita rugăciune a inimii. A inimii, atuncea o putem căpăta, când plânge inima. Şi când plâge să zică aşa: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!". La rugăciunea aceasta a inimii, trebuie foarte mult a ierta şi a plânge. Cu timpul, cân rânduieşte Bunul Dumnezeu, auzi un glas. Dar până atunci ai tulburări de la diavol ca să nu zici mult rugăciunea. Ştii de ce? Ca nu cumva să vină Duhul Sfânt. Că dacă vine Duhul Sfânt, prin smerenie, prin pocăinţă, prin suspinul inimii, le izvorăşte pe acele daruri. Şi atuncea simţim bucuria şi raza Duhului Sfânt.