Repere ale Credintei

Scurte lămuriri despre Sfintele Taine   în limba română, folosim cuvintele secret sau enigmă mai ales cu referire la universul laic, cuvântul mister mai ales cu referire la universul relgios păgân, iar cuvântul taină mai ales cu referire la universul religios creştin. În înţeles larg cuvântu taină este un adevăr sau o realitate ascunsă, care scapă total sau parţial înţelegerii raţionale curente şi se asumă mai ales pri credinţă, în virtutea revelaţiei divine. Într-un înţeles mai precis, în cadrul slujirii bisericeşti, Taina (grafiată cu majusculă) este o lucrare sfântă prin care credinciosul este relaţionat cu Dumnezeu prin harul Duhului Sfânt. Nu există creştinism autentic în absenţa împărtăşirii Sfintelor Taine, iar de aceea ne-am propus să le trecem aici încă odată în revistă, lămurindu-le pe scurt originea, înţlesul şi importanţa, pe care uneori credincioşii nu le cunosc şi nu le conştientizează pe deplin.

Sf. Mare M.C. Gheorghe

SFântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă Fraţi creştini Pe la anii 300 după Domnl Iisus Hristos a ajuns împărat al Romei Diocleţian, un mare fanatic, închinător al demonilor care locuiau în idolii, în zeii păgânilor. Acesta era şi prieten al evreilor care L-au răstignit pe Domnul Iisus Hristos şi de aceea nu suferea nici să audă de numele Mântuitorului nostru. Pentru aceasta a poruncit să fie urmăriţi şi prinşi toţi creştinii, iar aceea care nu se vor închina zeilor să fie daţi la chinuri şi la moarte. Astfel spurcatul acesta împărat, din zavistia diavolească şi evreiască, a poruncit prigoană mare împotriva celor mai cinstiţi oameni, împotriva celor mai nevinovaţi şi mai cuminţi cetăţeni creştini. Îndată după acest decret a umplut închisorile cu creştini, care erau lăuda

Izvorul Tamaduirii

Minunea a 5 -a Pentru orbul pe care l-a luminat apa Izvorului celui primitor de viaţă Se vede în Penticostar, în vinerea cea dintâi adică în Săptămâna Luminată, că în Constantinopol era un ostaş milostiv foarte şi om îmbunătăţit , Leon cu numele, cu porecla Machelie, pe care pentru bunătatea lui l-a învrednicit Dumnezeu de s-a făcut împărat mai pe urmă. Deci, când era încă ostaş, s-a întâmplat a fi într-o pădure deasă, aproape de cetate, şi acolo a văzut un orb, care era din călătorie şi arşiţă foarte însetat . Pentru aceasta s-a întristat Leon şi îl trăgea de mână ca să-l ducă mai înainte, nu cumva va afla apă ca să-l adape. Dar după ce s-a dus puţină depărtare de loc, a căzut orbul, neputând mai mult să umble de sete, iar Leon căută multe ceasuri în pădure apă şi n-a aflat . Deunde s-a întristat foarte, temându-se ca nu cumva să moară orbul de sete. Cercând dar în părţile cele mai dinăuntru, a auzit un glas zicându-i: ,,Nu te scârbi o! Leone, că aproape de tine este apa, şi ada

Cugetare dureroasa

Cugetare dureroasă la mulţimea patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos Vederea Mântuitorului de la rugăciunea şi prinderea Lui în grădina Ghetsimani până la pretoriu lui Pilat şi pe drumul Crucii, era pe ste măsură de jalnică. Ea covârşa toate durerile jalnice şi sfâşietoare de pe lume. Pentru a cunoaşte mai bine cumplitele dureri ce le-a suferit Preacurata Sa Maică când L-a văzut slăbit, căzut sub Crucea-I grea, plin de sânge peste tot corpul, de multe-le bătăi, dăm aici o icoană a mulţimii suferintelor Lui, de la Ghetsimani până la crucificare zugrăvită în culorile vii ale patimilor Lui: 1. Mântuitorul nostru Iisus Hristos în cursul patimilor Sale, nu mai suspine umilite din inimă, mai înainte de moartea Sa pe Cruce, a slobozit de 109 ori.2. În toată vremea pătimirii Sale, 67200 picături de lacrim (+)3. Picăturile însângerate din ochi şi din tot trupul Său au cus de 11 ori câte 108.225=1