Icoanele facatoare de minuni ale Preasfintei

  Pantanassa Această icoană a Maicii Domnului este cea mai recentă dintre cele 7 icoane cunoscute ca făcătoare de minuni de la Mânăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos. Ea datează din secolul 17 la şi este aşezată în biserica mare a mânăstirii, la iconostasul din partea stângă. Icoana este pictată pe lemn, având nu mai 40 cm înălţime. Pantanassa se tâlcuieşte ,,A-tot Stăpânitoarea'', iar ca tipologie această icoană reuneşte modelul Kyriotissa, pentru că Maica Domnului este reprezentată în slavă împărătească, înveşmântată în roşu şi aşezată pe tron, dar şi Hodighitria, căci arată cu mâna dreaptă spre Pruncul Mântuitor: Calea Adevărul, şi Viaţa.

Sfintii Trei Ierarhi

  BISERICA DIN AUR Unică în lume, scluptată în întregime în piatră şi poleită cu aur la origine, în anul 1639, biserica Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi rămâne o mândrie a artei medievale româneşti. Ea a devenit celebră îndeosebi prin extraordinara dantelărie în piatră care îi împodobeşte faţadele, de la temelie până în vârful turlelor. Specialiştii au numărat peste 30 de registre de motive decorative, care nu se repetă. Decorul exuberant face ca biserica să semene cu un chivot -- sau cu o casetă pentru moaşte. De altfel, biserica a fost anume concepută pentru a adăposti moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Scluptată în întregime din piatră

Pomenirea mortilor (Mosii de Iarna)

ZILELE PENTRU POMENIREA MORŢILOR Sfânta  Biserică mărturiseşte nemurirea sufletului, şi crede în învierea morţilor. Ea ne învaţă pentru aceştia, să ne rugăm pentru răposaţii noştri şi pentru toţi cei care au murit în dreapta credinţă, ca să aibă partea lor în viaţa veşnică şi de împărtăşirea cu Sfinţii în rai.Deaceea, a rânduit ca zi de rugăciune pentru morţi -- Sâmbăta precum-- şi anumite zile de peste an, în care ducem colivă la biserică şi dăm pomelnic pentru toţi morţii noştri. Aceste zile de obştească pomenire sunt anumite Sâmbete ale morţilor, precum Sâmbăta Lăsatului sec de carne dinaintea postului Paştilor, în care Biserica se roagă pentru morţii cei din veac-- moşii şi strămoşii noştri, adormiţi în buna credinţă şi mai ales pentru cei ce au răposat în diferite întâmplări nenorocite, fără împărtăşirea Bisericii şi a rânduielilor sale. Această Sâmbătă se numşte "a morţilor".Sâmbetele din săptămâna a 2-a, 3-a şi a -4-a din postul Paştilor, sunt rânduite tot pentru pomenirea obştească a morţilor, ca să

Religia Ortodoxa Calauza pentru credinciosi

Crearea omului Omul este cea mai de seamă dintre creaturile lui dumnezeu, este coroana creaţiei. Alcătuit din trup material şi suflet spiritoal, omul face legătura între lumea materială şi lumea spirituală. Prin duh, omul participă la lumea spirituală, iar prin trup, participă la lumea materială, pe care trebuie să o transfigureze, căci este darul lui Dumnezeu ce poartă amprenta Raţiunii divine. Chemarea omului, în raport cu lumea, este dea-şi învinge vionţa de a stăpâni, de a poseda lumea, sau ceva din lume, pentru că fiecare lucru din lumea văzută, că şi fiecare persoană umană, să devină o fereastră spre viaţă, spre Dumnezeu. Ntura umană este mult mai complexă decât a îngerilor şi este înzestrată cu mai multe daruri. Rolul omului în creaţie este mijlocitor. El a fost creat de Dumnezeu în ziua a şasea, printr-o lucrare directă, nemijlocită: ,,Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie... Atunci a adus Domnul Do

,,Si scupara in fata Lui si Lau batut."

,,Iată Omul!" După ce ostaşii Îl bătură până la sânge pe Mântuitorul, Pilat luă pe Domnul şi, aşa cum era îmbrăcat în batjocură cu hlamidă roşie, pe cap cu coroană de spini şi în mână cu toiag de trestie, Îl scoase afară, sus întru-un loc mai înalt şi Îl arătă de acolo glotei, zicând: ,,Iată Omul!". ,,Deci a ieşit Iisus afară, purtând cununa cea de spini şi haina cea mohorâtă. Şi Pilat le-a zis lor: I«ată Omul!»" (Ioan 19, 5). Pilat a zis cuvintele ,,Iată Omulu", în înţelesul: Iată ce om chinuit şi batjocurit este Acesta, fie-vă milă de El, fie-vă destul cu atât! Şi, cu adevărat, iudeilor le pute fi destul cu atât, căci Domnul era într-o stare groaznică. Dezbrăcat până la mijloc, pe corpul Lui se vedeau urmele bătăilor, vânătăi lungi şi îngrozitoare din care ieşa sânge. Faţa Lui era plină de sânge ce curgea din înţepăturile coranei de spini ce i-se înfipseră în ca

Primul pacat al celor 7 pacate capitale

Păcatul mândriei Mândria este primul din cele şapte păcate capitale, după cum smerenia este cea mai mare virtute.Însă atât de complex, de ambiguu, de perfid şi de viclean de nociv şi distrugător este acest păcat, încât până şi marii Sfinţi au fost ispitiţi de el.Nu este om pe faţa pământului care să nu fie ispitit de acest diavol; de la copilul cel mai mic, până la omul cel mai în vârstă, de la cel mai simplu om, până la cel mai învăţat. Păcatul mândriei este autosupra-dimensionarea persoanei noastre. Suntem mândri şi facem acest păcat al mândriei atunci când: ne atribuim unele merite sau daruri care de fapt nu sunt ale noastre, când ne lăudăm în faţa oamenilor pentru ce am făcut, fără să gândim că Dumnezeu ne-a învrednicit să le facem, când ne supărăm pe oricine şi din orice motiv, când facem publicitate pentru orice faptă bună pe care poate nici n-am făcut-o, când ignorămşi râdem atât pe bună dreptate cât şi pe nedrept de cineva, când invidiem şi urâm pe cineva care este mai bun decât noi, când vorbim pe cineva de rău indiferent dacă este adevărat sau nu, când ne îmbrăcăm în diferite haine tentante pentru a place oamenilor sau pentru a fi în centrul atenţiei, când spunem aproapelui fapte bune pe

Pe urmele Mantuitorului

  Iisus în faţa lui Ana...   Preot Iosif Trifa Iisus, Fiul lui Dumnezeu, iată-L stă cu mâinile strâns legate ca un făcător de rele. Gloata se pregăteşte să-L ducă la judecată. Arhiereii trimiseră, noaptea, să-L prindă pe Iisus, pentru că poporul ţinea la Domnul şi se temeau de o tulburare. După prinderea lui Iisus arhiereii căutau acum să aţâţe şi poporul împotriva Lui. Cu acest scop, Mântuitorul a fost dus mai întâi la Ana, ,,socrul lui Caiafa". Acest Ana era un arhiereu bătrân, pensionat cum i sa-r zice azi. Avea însă Ana mare trecere în popor şi, prin această trecere căutau iudeii -- prin vicleşug -- să întărâte poporul împotriva Domnului.Şi acum, iată gloata pleacă din Ghetsimani spre casa lui Ana, arhiereul. Mântuitorul merge înainte, cu mâinile ferecate în lanţuri grele. În urma Lui vin ostaşii, vine gloata şi vine Iuda, pipăindu-şi punga cu cei treizeci de arginţi. Batjocuri şi înjurături răsunau la adresa Mântuitorului. De departe se ţin de gloată şi câţiva Apostoli. Ajunşi la casa lui Ana, Mântuitorul e dus înauntrul. În curtea arhiereului s-a strecurat şi Petru. Ajuns în faţa arhiereului Mântuitorul fu întrebat despre învăţătura Sa şi despre învăţăceii Săi. Ana căuta pri

Vine ceasul cand cei din morminte vor auzi Glasul Fiului lui Dumnezeu

      Zisa Domnul catre iudeii care venisera la Dansul: "Adevarat Adevarat va zic voua, nu va mirati de acestea ca vine ceasul cand cei din morminte vor auzi Glasul Fiului lui Dumnezeu si vor Invia, vor Invia atunci si Dreptii si pacatosi iar cei care au facut cele bune vor invia pentru viata ce-a de veci si cei ce-au facut cele rele vor Invia pentru osanda. Adevar graesc voua cel ce crede in Mine si in cel care m-a trimis pe Mine, nu va umbla in intuneric si va avea Viata Vesnica la judecata, nu va veni si sa mutat din moarte la viata ,de aceea va zic voua cel ce va crede si se va Boteza, se va mantui, iar cel care nu va crede si nu se va boteza acela se va osandi, ca precum Tatal are viata in Sine asa ia dat si Fiului sa aiba viata  in Sine si ia dat Lui putere sa faca  judecata ca este Fiul Omului, Eu nu pot sa dau de la Mine nimic precum aud, judec si judecata Mea este Dreapta pentru ca nu caut voia Mea ci voia Tatalui Meu care este in ceruri." Amin Slava Tie Doamne!

Masina timpului

    M-am născut într-un secol oarecare, pe-o geană de umbre, sub un vis strivit. Mi s-a spus cum se numesc satul, judeţul şi ţara mea. Stăteam sub privirile bătrânilor care mă vedeau mereu prea mic. Am început să cresc şi să mă apropii de sensuri şi de logica unei lumi strâmbe. Într-o zi cineva m-a strigat pe nume şi m-a adus în faţa Ta. Aici nu îmi era teamă de timp şi nici de lume. Aici logica nu mai era strâmbă şi nici sensurile de negăsit. Şi-am găsit aici maşina timpului,&nbs

Craiova de poveste, 2009