Despre rugaciune

  Treptele rugăciunii -- Care sunt treptele rugăciunii? -- Mai îtâi rugăciunea gurii, pe urmă a gândului, a minţii, şi în final mult dorita rugăciune a inimii. A inimii, atuncea o putem căpăta, când plânge inima. Şi când plâge să zică aşa: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!". La rugăciunea aceasta a inimii, trebuie foarte mult a ierta şi a plânge. Cu timpul, cân rânduieşte Bunul Dumnezeu, auzi un glas. Dar până atunci ai tulburări de la diavol ca să nu zici mult rugăciunea. Ştii de ce? Ca nu cumva să vină Duhul Sfânt. Că dacă vine Duhul Sfânt, prin smerenie, prin pocăinţă, prin suspinul inimii, le izvorăşte pe acele daruri. Şi atuncea simţim bucuria şi raza Duhului Sfânt.

SF. Prooroc Ilie Tesviteanul

Cu Sfântul Ilie în ţara lui Proorocul Ilie în Sf. Scripturi Odraslă de preot al Legii Vechi (Sovac, din neamul lui Aron), originar din Tesva Glaadului (drept care i se spune Tesviteanul ), Ilie a fost unul dintre primii mari Prooroci ai lui Israel. Prooroc nu înseamnă doar înainte-văzător al celor viitoare, ci şi glas dojenitor în numele Celui Preaînalt, ca să nu se smintească de la dreptate nici poporul nici mai marii lui. Scriptura istoriseşte cum l-a înfruntat Ilie pe regele Ahab (care, sub influenţa soţiei sale de neam păgân, se abătuse de la credinţa monoteistă şi se îndulcise spre cultul lui Baal), certându-l cu asprime şi prevestind, că pedeapsă dumnezeiască, trei ani şi jumătate de foamete peste Israel. Iar Dumnezeu, chemându-l pe Ilie, i-a spus în ajunul osândei pe care-o pregătise celor rătăciţi: "Du-te spre Soare-Răsare şi ascunde-te la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.

,,In acest semn vei invinge!"

Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama Sa -Elena Sfântul Împărat Constantin, originar din sudul Dunării, de la Naisus, azi Oraşul Niş din Serbia a păstrat o legătură directă atât cu provincia sa natală, Dacia Mediterană, dar şi cu teritoirul actualei Românei, locuit atunci de daco-romani. Realizările sale cele mai împortante în aceasta zonă au fost recucerirea unei părţi din fosta Dacie Traiană, adcă Banatul, Oltenia şi Muntenia, pe care o realipeşte Imperiului Roman; extinde asupra acestor ţinuturi administraţia imperială civilă şi religioasă şi le întăreşte din punct de vedere militar, înzestrându-le cu cetăţi castre, foişori şi drumuri de acces, între care podul de piatră, numit şi Podul lui Constantin, al cărui capăt de norn era în cetatea Sucidava (localitatea românească Celei). Odată cu perioada Constantiniană, în teritoriul nord dunărean situaţia Bisericii şi-a creştinilor se înbunătăţeşte, ca urmare a libertăţii credinţei, a povării creştinismului ca religie oficială şi renaşterii vieţii urbane, Sfântul Împărat Constantin continuând misiunea de creştinar

Din invataturile Parintelui -- Arsenie Boca

        Pr. Arsenie Boca   Postul şi rugăciunea   Postul este vechi şi începe odată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine. Postul şi rugăciunea sunt două mijloace prin care ne curăţim firea de patimi. Toţi oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu şi-au smerit sufletul cu rugăciune şi post. Şi Iisus a postit 40 de zile, punând postul ca începătură a vestirii Împărăţiei lui Dumnezeu; deşi Lui nu-I trebuia fiind nepătimaş, totuşi a postit pentru a noastră îndrumare. Temeiurile mai adânci ale postului şi rugăciunii le găsim tot la Botez. Adâncul fiinţei noastre, prin Botez, se îmbracă întru Hristos. De la Botez, în acest, adânc al minţii" sau în, altarul inimii", după expresiile Sfinţilor Părinţi Se sălăşluieşte Hristos, izgonindu-l afară pe satana, care se retrage în simţuri (în mustul cărnii). De aici, din si

Ce este Aghiasma si ce putere tamaduitoare are?

Agheasma Mare   Aghiasma Mare se sfinţeşte o singură dată pe an, la Bobotează (Botezul Domnului), 6 ianoarie. Se consumă de la 6 ianoarie până pe 13 ianoarie, deci o săptămână după sfinţire, dimineaţa pe nemâncate. După aceea, întot cursul anului acestă Aghiasmă Mare se păstrează într-o sticlă, la un loc curat şi nu se consumă decât atunci cân omul posteşte şi nu mănâncă nimic toată ziua, până la 4-5 după-amează. Acestă Aghiasmă Mare este foarte folositoare pentru oamenii bântuiţi de farmece sau alte lucruri necurate, pentru cei ce sunt bolnavi, pentru curăţirea vaselor întinate, pentru stropirea recoltelor ce sunt bântuite de insecte, şi pentru sfinţirea  diferitelor obiecte etc.Diferenţa dintre Aghiasma Mare şi Aghiasma Mică este aceasta: Aghiasma Mică se face oricând este nevoie şi se consumă dimineaţa pe nemâncate, pe când Aghiasma Mare se face o singură dată pe an, se consumă aşa cum am spus, numai o săptămână de la sfinţire, dimineaţa pe nemâncate, după aceea, în restul anului, numai dacă se posteşte toată ziua. De stropit se poate strupi cu amândouă oricând e

Botezul Domnului nostru Iisus Hristos

Boboteaza Sfinţirea Apelor. Sfinţirea Firii 1.Veseleşte-pustiu însetat, să se bucure pustiul                                                                  ca şi crinul să înflorească.2. Şi va înflori şi se va bucura pustiul Iordanului şi mărirea Libanului se va da lui cinstea Carmelului; şi poporul meu va vedea Slava Domnului, strălucirea Dumnezeului nostru.3. Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere genunchi slăbănogi.4. Ziceţi celor slabi la inimă şi la cugit: "Întăriţi-vă şi nu vă temeţi. Iată Dumnezeul nostru! Cu judecată răsplăteşte şi va răsplăti; El va veni şi ne va mântui".5.Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi.6. Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat.7. Pământul cel făr

”Ostasii Domnului”.

  Cei doi Dimitrie Printre numeroşii purtători ai numelui Dumitru s-au (Dimitrie) rânduiţi spre pomenire în calendarul ortodox, doi se bucură la noi de o evlavie aparte, fiind prăznuiţi unul după altul, 26 şi 27 octombrie: este vorba de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie zis şi ,,Izvorâtorul de Mir" , iar în popor numit ,,Sâmedru" şi de Cuviosul Dimitrie din Basarabi s-au (Basarabov), zis Cel Nou", tocmai pentru a fi mai lesne deosebit de cel din nainte. Se întâmplă însă că atât din pricina identităţii de nume, cât şi apropierii celor două Praznice, aceşti doi Sfinţi sunt adeseori confundaţi unul cu celălalt, mai ales de către cei ce aparţin generaţiilor născute după 1940, pe care anii de ateism comonist i-au îndepărtat de Sfânta Biserică şi de tradiţie în general.Încercând să înlăturăm pe cât posibil această confuzie curentă, îi prezentă mai jos în paralel  pe două coloane, pe aceşti mari purtători de har dumnezeiesc, spre a se vădi mai bine diferenta dintre ei şi a pune temei mai lămuritor dreptei cinstiri a fiecăruia. (R. C. )

Adevar graita-i!

Un vis Adevărat De curând am văzut pentru întâia oară Mânăstirea Buneivestiri a Preasintei Născătoare de Dumnezeu din Nea Makri şi m-am încihnat moaştelor Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou. La adoua zi după aceasta, Sfântul mi s-a arătat în vis şi m-a izbăvit de o dereglare a sistemului nervos de care sufeream în ultimii doi ani. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi Sfântului Efrem, marele Făcător de minuni, pentru că mi-au făcut cel mai frumos dar din lume -- sănătatea. Teodor K., Atena, martie 1983, Grecia Cu îmbrăţişarea ta sfântă cuprinzi întreaga fire omenească, Preabunule Părinte Efrem, iar suspinul tău se pogoară în întunericul cel mai dinafară, revărsând asupra noastră în chip nevăzut slava cea neţărmurită a Învierii Domnului Hristos. Picură şi în inimile noastre un strop din acestă lumină, ca să ne învrednicim şi noi a-ţi zice întru cunoştinţa Adevărului: Bucură-te, Sfinte Efrem, chip străluminat al iubirii veşnice a Sfintei Treimi!

Calea spre Mantuire

Înconjurarea copiilor cu obiecte sfinte Sfântul Tefan Zăvorâtul Mărturisindu-se, simţurile aduc neîncetat prilej de lucrare a închipuirii: lucru închipuit este păstrat în memorie şi cuprinde, ca să spunem aşa conţinutul sufletului. Dacă este aşa, atunci simţurile să primească primele lor senzaţii de la lucrurile sfinte: icoana şi lumina candelei pentru văz cântările sfinte pentru auz şi celelalte. Copilul nu înţelege încă nimic din ceea ce se află înaintea sa, dar ochii şi urechile i se obişnuiesc cu aceste lucruri, iar ele intrând în inimă mai înainte, prin chiar faptul acesta scot afară celelalte lucruri. Urmând senzaţiilor, şi primele încercări ale închipuirii vor fi sfinte; îi va fi mult mai uşor să şi închipue aceste lucruri decât altele; acestea vor fi cele dintâi exerciţii ale sale. Apoi în viitor, frumosul (care dintr-un anumit punct de vedere este în mod nemijlocit legat de formele care cad sub simţuri sau rămân şi în imaginaţie) nu îl va mai atrage astfel decât chipul

Despre Vecernie

Vecernia este una din cele din tâi laude premergătoare de preamărire a lui  Dumnezeu de smerită mulţumire pentru binefacerile primite şi de pregătire a sufletului în vederea Dumnezeieştii Liturghii. Se săvârşeşte seara, la apusul soarelui, şi de aceea se numeşte vecernie, adică slujbă de seară. Lauda vecerniei are începuturi străvechi. Ne relatează pe larg însăşi Legea Veche... Din porunca Dumnezeiască au fost ridicaţi încă de la început slujitori care  "dimineaţa şi seara să laude şi să preamărească neîncetat pe Dumnezeu. (I. Paralipomena, 23, 30) În timpul rugăciunii de seară se roagă Psalmistul David, zicând: "Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mânilor mele, jertfă de seară" (Ps. 140, 2).Cugetând la măririle Celui Prea Înalt acelelaşi cuvinte mişcătoare ca acestea: "Strigat-am către Domnul şi mă va auzi. Seara şi dimineaţa şi la amiează, spune-voi, voi vesti şi va Domnul glasul meu" (Ps. 54, 19). Mai presus de toate, pildă ne este Mântuitorul Iisus Hristos care în liniştea serii a aşezat Taina cea Mare a Sfintei Împărtăşanii şi a mers împreună cu Sfinţii Săi Apostoli la Muntele Măslinilor numai "după ce au cântat câtări de laudă'' (Marcu, 14, 26).
 1 2 3 >