Adormirea Maicii Domnului

Ridicarea Maicii Domnului cu trupul la cer

Toma Geamânul, unul, din cei 12 Apostoli, prin iconomia lui Dumnezeu, precum odinioară nu fusese cu ceilalţi Apostoli, când I s-a arătat Mântuitorul în seara zilei învierii Sale, tot aşa n-a fost de faţă nici la adormirea şi înmormântarea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, Maica Dumnezeului nostru. După trei zile norul l-a apucat şi pe el din latura sorţului său apostolesc unde propovăduia şi l-a adus în Ghetsimani, la mormântul Preasfintei Maici. Apropiindu-se el l-a întâmpinat Preacurata Fecioară deasupra gropii Sale, suindu-se la cer cu trupul înviat. Toma văzând-o a strigat: ,,Preacurată Maică-Fecioară unde Te duci?" Dânsa privindu-l cu multă bunătate şi-a scos brâul cu care era încinsă şi dândui-l ia zis: ,,Primeşte aceasta...!" După aceea n-a mai văzut pe Preacurata Fecioară. Această vedenie a produs în cugetul lui o îndoială, neştiind ce să creadă.

Acolo la mormânt a găsit el şi pe ceilalţi Sfinţi Apostoli stând şi străjuind mormâtul cu cântări de psalmi aleşi. Şezând acolo cu dânşii, Toma a început a plânge pentru că nu s-a învrednicit şi el a fi de faţă la Adormirea petrecerea şi înmormântarea Preacuratei Maici, zicând: ,,Noi toţi suntem ucenicii unui Dascăl. Toţi o Evanghelie propovăduim şi o mărturie mărturisim! Toţi suntem servitorii unui Domn! Pentru ce voi v-aţi învrednicit a vedea adormirea Preacuratei Fecioare; iar eu m-am lipsit de aceasta? Au doar nu sunt şi eu Apostol, ca şi voi? Au doară nu primeşte Dumnezeu mărturia mea ca şi pe avoastră? Pentru ce dar, nu m-am învrednicit şi eu de binecuvântarea şi sărutarea cea mai de pe urmă a Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi Mântuitorului nostru? Pentru ce eu nu m-am învrednicit a vedea, ca şi voi confraţii mei de apostolat, dumnezeiasca slavă, minunatele taine divine şi lucrările supranaturale, cele făcute la adormire, la petrecerea trupului şi la înmormântarea Ei...?" Acestea şi alte multe zicând, izbucnea în plâns nemâgâiat. Apoi liniştindu-se puţin a zis: ,,Rogu-vă, fraţilor, deschdeţi-mi mormântul, să văd măcar trupul mort al Presfinţeniei Sale. Măcar acum în urma tuturor să mă învrednicesc şi eu a mă închina şi a-mi lua iertăciune".

Celorlalţi Sf. Apostoli fiindu-le milă de dânsul s-au sfătuit atunci să deschidă mormântul ca măcar astfel să vadă şi el trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi închinândui-se aceluia (ps. 98, 5, 10; 131, 7; 137,2) şi sărutându-l să primească răcoare în jalea sa şi mângâiere în mâhnirea sa. Adunându-se toţi, au prăvălit piatra la o parte şi deschizând mormântul s-au înspăimântat cu toţii văzând mormântul deşert, fiind altceva înăuntru, decât numai cele de îngropare, din care ieşea o mare şi plăcută mireasmă. Toţi Sfinţii Apostli stăteau privind în mormânt cu uimire, minunându-se, şi nu se pricepeau ce era aceea ce vedeau. Ce se întâmplase? Care era cauza dispariţiei trupului mort al Preacuratei Maici din mormânt? Trupul Preacuratei Fecioare se îmbrăcase în nestricăciune şi în nemurire (1 Cor. 15, 52--54) ca şi trupul Domnului nostru Iisus Hristos cu care a înviat şi S-a suit la ceruri. Trupul Ei se transformase, aşa cum se vor transforma trupurile omeneşti ce vor lua drepţii la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Aşa minunat s-a transformat cu puterea Dumnezeirii trupul Preacuratei Maici, schimbându-se mai înainte de toţi şi a înviat cu acelaşi trup cu care vieţuise pe lumea aceasta, suindu-se la cer, la Fiul şi Dumnezeul Său, Căruia pururea I se roagă pentru ajutorul tuturor binecredincioşilor creştini.
După aceea Sfinţii Apostoli au sărutat cu lacrimi şi cu mare evlavie acea cinstită şi curată pânză ce rămăsese în mormânt, rugându-se cu toţii Domnului ca să li se descopere unde se află Preacuratul trup al Preasfintei Fecioarei Maria.

Conectati-va pentru a comenta