IUBIREA LUI DUMNEZEU


În căutarea sfintei iubiri


,,Cred Doamne Ajută necredinţei mele!''. Asemeni lui N. Steinhardt, îndrăznesc şi eu să încep astfel această scurtă culegere, căreia piesa lui Danion Vasile, Taina Iubirii, pe care tocmai am citit-o, i-am dat glas într-o mare măsură. Am simţit îndemnul de a scrie, fără a pretinde că am vreun talent, ci doar din dorinţa de a-mi deschide sufletul!


Îmi recunosc neputinţa şi puţinătatea credinţei, dar mă întreb în ultima vreme din ce în ce mai des, ,,Ce aş fi fără Dumnezeu? Ce aş fi fără Maica Domnului, fără Sfinţii pe care secolele ni i-a dăruit ca apărători şi buni mijlocitori către Bunul şi Milostivul Dumnezeu. Ce aş fi fără ocrotirea Sfântului meu Înger Păzitor, în braţele căruia ma fost încredinţată în ziua Sfântului Botez?''. Neimaginat de pustie ar fi viaţa mea fără credinţă, fără nădejdea în ajutorul Domnului şi fără dragostea pentru semeni. Şi cât de puţină dragoste simt pentru aceştia, cât de puţin fac pentru ei! Cum aş putea trăi o singură zi fără a mă ruga, cu toată neputinţa mea, dar cu convingerea că Dumnezeu mă ascultă şi pe mine, care îmi pun în el toată nădejdea!


Şi oare merit toată dragostea pe care mi-o arată Maica Domnului şi toţi Sfinţii care se roagă pentru mine? Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât vom putea vreodată să conştientizăm. Dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, chiar şi pentru aceia care L-au urât sau care încă nu L-au cunoscut, pentru că nu le-a fost încă rânduită acesta, este NEMĂSURATĂ!
Este greu să vorbesc despre dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. Dar, din păcate, pentru cei mai mulţi dintre noi a devenit şi mai greu să ne gândim, măcar din când în când, la ea. De ce? Poate pentru că este o noţiune prea abstractă, prea departe de aspectul material care n-a rodit sufleteşte! Suntem prea absorviţi de lumea aceasta, suntem ocupaţi să atragem atenţia oamenilor, să fim pe placul lor, în special al celor de pe urma cărora putem avea anumite avantaje. Iubirea lui Dumnezeu pentru noi, singura iubire adevărată de care avem parte în această viaţă trecătoare, nu/şi mai găseşte loc în sufletele noastre atrofiate, robotizate, pervertite de plăcerile lumeşti!


Şi totuşi Dumnezeu are răbdare, o imensă răbdare şi o infinită dragoste pentru noi toţi! Dar cui trebuie această dragoste? Dacă facem un ,,sondaj de opinie'', aproape nimănui; dacă ne gândim o secundă afăm răspunsul: TUTUROR! De nimic nu putem fi siguri în această viaţă şi nimic nu ne ţine în viaţă decât dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi! Ci dacă lumea întreagă ne-ar părăsi, nu am fi niciodată singuri! Ci am avea totul pentru că L-am avea pe Dumnezeu şi iubirea Lui! De nimic nu putem fi siguri în această viaţă şi nimic nu ne ţine în viaţă decât dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi! Ci dacă lumea întreagă ne-ar părăsi, nu am fi niciodată singuri! Ci am avea totul pentru că L-am avea pe Dumnezeu şi iubirea Lui!

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne întărească şi să ne sporească dragostea şi evlavia pentru El, şi în acelaşi timp să ne lumineze să cătăm şi să simţim dragostea pe care El o are pentru fiecare dintre făpturile Sale! Slavă Ţie, Doamne!


Conectati-va pentru a comenta