Jos sub crucea rasturnata

Jos sub crucea rasturnata intr-un sat am vazut un om odata, avea fata lacrimata fruntea lui insangerata si plangea plangea de parca toata lumea la uitat. M-am oprit atunci din cale langa el lacrimile ii curgeau tare printre degete in vale de-ti venea sa-i plangi de jale cand i-am spus sa nu-mai planga m-a privit duios, a pus fruntea in mana stanga ca si cand ar vrea sa franga lacrima cei curgea langa cruce jos.
Mi-a venit sa plang si mie de mila lui si atunci plin de mirare mi-am adus aminte oare e strainul de pe cale… cand ma intorc minune mare, nu-l vazui azi cand trec prin multe sate si prin lunci cand vad crucile uitate mi se pare ca pe toate sta un IISUS care plange, sta un IISUS care plange plin de rani si plin de sange ca atunci…

Lasă un comentariu