Mânăstirea Putna

PUTNA „IERUSALIMUL NEAMULUINOSTRU,,

Bucovina este un loc aparte. Mireasmă şi voioşie nefăţarnică, aer tare şi rugăciuni, mâncare din belşug şi fresce demne de un mare muzeu al lumii. Accentul tipic moldovenesc, ochii albaştri, mirosul poporului român strâns în biserici… În partea asta de ţară, poporul român miroase a lână, a gură înfrânată prin post, a iarbă cosită, a palme care au lucrat cu zer, a tămâie. Din toate câte puţin, reiese acel miros al credinţei, care poate fi simţit fizic în bisericile din Bucovina. Nimic din aromele contrafăcute ale ,,civilizaţiei”. Aici evlavia miroase organic, deoarece şi credinţa este muncită, năduşită pe coate şi în genunchi, căznită în postori, stoarsă greu din tainiţele firii care se lasă atât de greu…
Prima ctitorie a lui Ştefan

Am ajuns la poarta mânăstirii când norii se rupseseră pentru a nu ştiu câta oară. Toată Moldova era sub ape, furtunile făciau prăpăd. Prntre şuvoiele acestui mini-potop, credincioşii îşi croiau drum spre limanul ştiut de ei: Mânăstrea Putna, cu cele două altare pecare le are.  Unul — clasic de jea, prin frumuseţe şi impozanţă. Desprins parcă dintr-un manual al stilului  moldovenesc, aşezământul rdicat de Ştefan Cel Mare între 1466 / 1469 (este şi prima ctitorie a voievodului) rămâne reperul măreţie smerite, al frumuseţii înfrânate, al ascezei în veşmânt voievodal. Gândită de  domnitor ca o necropolă, ca o poartă spre Marea Descoperire, spre Apocalipsa finală, grea de moaşte şi oseminte, biserica mare şi zidurile ei desppică unda timpului, cu pânzele ei de piatră umflate parcă de suflarea duhului. Aşezată  pe  tăpşanul verde de la poalele munţilor, cu cozorocul tras peste pridvor, biserica mare şi albă se lasă cuminte contemplării. Şi ce vezi? Nimic altceva decât armonie şi echilibru în stare pură.
Încărcătura acestui vehicol al mântuirii? Preţiosul mormânt al lui Ştefan Cel Mare şi Sfânt, domn creştin războinic temut, legiuitor nemitarnic, este desăvârşit, în fine, profet al unei măreţii duhovniceşti căreia i-a semnat, acum o jumătate de mileniu, actul de naştere. Mormâtul lui Ştefan (pecare segăseşte urna de argint depusă la serbările din 1871) este izvorul spiritualităţii creştinismului moldav, existenţa lui  a dat curaj bisericesc, a dat temei duhovnicesc şi faimă. Al doilea altar este un paraclis, ridicat din piatră în anul 1856, cu hramul Sf. Ap. Petru şi Pavel.

Lasă un comentariu