Muntele ispitirii-Mânăstirea Carantania

Mânăstirea Carantania

Mânăstirea ortodoxă de pe Muntele din Carantania, aflat în apropiere de Ierihon, numită şi ,,a ispitirii Domnului”, amiteşte de postul de 40 de zile al Mântuitorului, ţinut înainte de a începe să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, dar mai ales de ispitirea Lui, de către diavol, în trei moduri diferite.
Ierihonul, străvechiul oraş biblic, este unul dintre cele mai vechi oraşe cunoscute din lume, daca nu chiar cel mai vechi. Ierihonul este oraşul aflat la cea mai joasă altitudine, aproximativ 250 de metri sub nivelul mării. Situat la nord-est de Ierusalim, la 40 de kilometri distanţă, Ierihonul este în prezent o ,,insulă” palestiniană în teritorul Israelului.
Ierihonul este primul oraş cucerit de israeliţi, după peregrinarea de 40 de ani prin pustiu. După Ierusalim, Ierihonul este cel mai excavat loc din Ţara Sfântă, aici având loc cel mai multe evenimente biblice. În timpul ultimei călătorii spre Ierusalim, Iisus a vindecat doi orbi, între care se remarcă insistentul Bartimeu. Tot în Ierihon se petrece şi convertirea vameşului Zaheu la pocăinţă. Se presupune că şi rostirea pildei celor 10 mine a fost motivată de trecerea lui Iisus prin faţa palatului de iarnă al lui Irod cel Mare, aflat în Ierihon.

Muntele Carantania. Intrarea în incinta Mânăstirii

Întreită ispitire a Mântuitorului în pustie — Sfânta Scriptură: ,,Atunci Mântuitorul a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolu. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit” (Matei 4,1-2). ,,Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul” (Matei 4, 1-2).
,,Şi în aceste zile nu a mâncat nimic; şi, sfârşindu-se ele, a flămânzit. Şi apropiindu-se ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezu, zi ca pietrele acestea să se facă pâine. Iar El, răspunzând a zis: Scris este: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 3-4). ,,Atunci divolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, şi I-a zis: Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: Îngerilo Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău. Iisus i-a răspuns: Iarăşi scris este: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău” (Matei 4, 5-7).
,,Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii. Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toate stăpânirile acestea şi trălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc; deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti” (Luca 4, 5-8).
,,Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau” (Matei 4, 11) ,,Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme.” (Luca 4, 13).
Carantania este numele unui munte aspru, aflat la nord-vest de Ierihon, aproape de Iordan. Potrivit tradiţiei creştine, acesta este locul în care Mântuitorul Iisus Hristos s-a retras şi a postit, vreme de 40 de zile, precum şi locul în care El a fost ispitit de divolu. La mijlocul muntelui, pe peretele aspru de stâncă roşiatică, la o altitudine de 350 de metri, se înalţă mânăstirea greco-ortodoxă a ,,Ispitirii Mântuitorului”. Aceasta a fost construită nu demult, în jurul unor peşteri locuite de sihaştri încă din secolul al V-lea. Potrivit tradiţiei locale, în interiorul acestei mânăstiri se află peştera în care Mântuitorul s-a retras, în cele 40 de zile de post negru. Tot în acest loc, diavolul ar fi aruncat două ditre cele trei ispite, şi anume: ispita adresată trupului, prin cerinţa de a transforma pietrele în pâine, şi ispita adresată setei de slavă şi puterea lumească este cea de-a treia ispită, petrecută ,,pe muntele înalt”, adică undeva mai sus de actuala mânăstire.

În acel loc pe platoul muntelui din Carantania, se văd şi astăzi ruimele unei biserici bizantine, zidită undeva prin secolul al VI-lea. Prezenţa călugărilor sihaştri, în peştera din zonă, este însă cu mult mai veche, o biserică existând încă dinainte. Astfel, o biserică monahală pe Muntele Ispitirii este amintită încă din anul 326, când Împărăteasa Elena din Constantinopol o aminteşte în jurnalul ei de călătorie.
În jurul anului 630, pe vremea conducerii califului Umar ibn al-Khattab, o mare putere din Palestina, inclusiv localitatea Ierihon, a fost cucerită de arabi. În vremea de dominaţie musulmană, mânăstirea Carantania a ajuns în stare de ruină.
Când cruciaţii au invadat regiunea, în anul 1099, ei au construit aici două biserici: o biserică a fost zidită la jumătatea muntelui, iar o alta a fost zidită pe platoul superior. Ei numeau acest loc ,,Muntele Carantania”, cuvântul ,,quarantania” însemnând ,,40″. După revenirea arabilor în Palestina, cel două biserici au ajuns în stare de ruină, iar mai apoi au fost dărâmate. Pământul pe care fuseseră zidite cele două biserici a fost cumpărat de grecii ortodoxşi în anul 1874. Actuala mânăstire a fost zidită în anul 1895, în jurul unei peşteri care, potrivit tradiţiei locale, a servit Mântuitorului drept adăpost, în vremea celor 40 de zile de nevoinţă. Pe muntele din Carantania, mai sus de mânăstirea ortodoxă şi de ruinele celeilalte, se află fortăreaţa Doc, cunoscută pentru o trădare istorică: aici au fost omorâţi, de către Ptolomeu (ginerele), prnin înşelare preotul Simeon Macabeul (socrul) şi fii săi, Matatia şi Iuda.
,,Iar Ptolomeu al lui Abub era pus cârmuitor în câmpul Ierhonului, şi avea argint şi aur mul. El era ginere al arhiereului. Şi s-a înălţat inima liu şi a vrut să stăpânească ţara, şi s-a sfătuit cu vicleşug asupra lui Simeon şi a fiilor lui că să-l omoare.
Iar Simeon umbla prin cetăţile din ţară şi purta grijâ de nevoile lor, şi s-a coborât din Ierihon, el şi Matatia şi Iuda fii lui, în anul 177 în luna a unsprezecea, luna Sabat. Şi i-a primit cu vicleşug feciorul lui Abub într-un castel mic, ce se chema Doc, pe care-l zidise, şi le-a făcut ospăţ mare şi a ascuns acolo bărbaţi.
Şi când s-au ameţit de vin Simeon şi fii lui, s-a sculat Ptolomeu şi cei care erau cu el, şi au luat armele şi au intrat asupra lui Simeon la ospăţ, şi l-au omorât împreună cu cei doi feciori ai lui, şi o seamă din slugile lui. Şi au făcut răutate mare şi au răsplătit rele pentru bune.” (Macabei 16, 11 — 17).

 

Lasă un comentariu