,,Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”

Osândirea este plină
de nedreptate

Gheronda, judec şi osândesc cu uşurinţă.
–Puterea de a judeca pe care o ai este un dar pe care ţi l-a dat Dumnezeu, dar pe care îl explorează şi aghiuţă ca să te facă să judeci şi să păcătuieşti. Deaceea, până nu ţi se curăţă judecata şi până nu vine dumnezeiasca luminare, să nu te încrezi în ea. Atunci când cineva se ocupă de ceilalţi şi îi judecă, fără a-şi fi curăţat propria judecată, cade necontenit în osândire.
–Şi acum mi se va curăţi judecata?
–Trebuie să o purifici. Poate că înlăuntrul tău ai intenţie bună şi o anumită putere de a judeca, şi crzi că judeci întotdeauna corect, însă judecata ta este omenească, lumescă. Străduieşte-te să te eliberezi de ceea ce este omenesc, să devii dezinteresat, că să vină dumnezeiasca luminare şi judecata ta să devină duhovnicească, dumnezeiască. Atunci judecata ta va fi după dreptatea lui Dumnezeu şi nu după dreptatea omenească, după dragostea şi milostivirea lui Dumnezeu şi nu după logica omenească.

Numai Dumnezeu judecă drept, fiindcă numai El cunoaşte inimile aomenilor. Noi deoarece nu cunoaştem judecata dreaptă a lui Dumnezeu, judecăm ,,după înfăţişare”, din afară, şi deaceea greşim în judcata noastră şi-I nedreptăţim pe celalţi. Judecata noastră omenească este o mare nedreptate. Ai văzut ce a spus Hristos? ,,Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă”.
Este nevoie de multă atenţie, fiincă niciodată nu putem şti exact cum stau lucrurile. Cu mulţi ani în urmă la o mânăstire din Sfântul Munte era un diacon foarte evlavios. Odată îsă s-a îmbrăcat cu haine mireneşti şi s-a întors în ţinutul său. Atunci mulţi părinţi au spus multe lucruri împotriva lui. Dar ce se întâplase? Cineva îi scrisese că surorile lui rămăseseră încă ne căpătuite şi, fiindcă s-a temut ca ele să nu apuce pe o cale rea, a mers să le ajute. A găsit de lucru la o fabrică şi trăia mai călugăreşte decât înainte. De îndată ce şi-a căpătuit surorile, şi-a lăsat lucrul şi s-a dus să rămână în mânăstire. Egumenul, când a văzut că le ştie pe toate, tipic, ascultări etc,, l-a întrebat unde le-a învăţat, iar acela şi-a deschis inima şi i-a destăinuit totul. Atunci egumenul l-a înştinţat pe episcop, iar acesta l-a hirotonit-îndată preot. Apoi s-a dus la o mânăstire îndepărtată şi ducea acolo o viaţă foarte duhovnicească, cu multă nevoinţă. A ajuns la măsura sfinţeniei şi a ajutat duhovniceşte mulţi oameni. Unii care nu ştiu ce s-a întâmplat cu el poate că-l osândesc şi acum”.
Cât de mult trebuie să luăm aminte la osândire! Cât de mult îl nedreptăţim pe aproapele nostru atunci când îl osândim! De fapt, prin osândire ne nedreptăţim pe noi înşine, iar nu pe ceilalţi, deoarece Dumnezeu Îşi întoarce faţa de la noi. De nimic alt-ceva nu Se scârbeşte atât de mult Dumnezeu ca de osândire, fiindcă Dumnezeu este drept, iar osândirea este plină de nedreptate.

Cum ajungem la osândire


Gheronda, de ce cad adeseori în osândire?
— Pentru că te preocupi mai mult de ceilalţi. Le urmăreşti pe maici şi eşti curioasă să afli ce face una s-au alta. În felul acesta îi aduci lui aghiuţă material de lucru casă te arunce în osândire.
–De ce, Gheronda, în tot timpul nu vedeam neajunsurile celorlalţi, acum le văd şi îi osândesc

–Acum vezi neajunsurile celorlalţi, fiindcă nu le vezi pe ale tale.

–De unde provin, Gheronda, gândurile de osândire?
–Din părerea înaltă pe care o avem despre noi înşine, adică din mândrie şi din tendinţa de a ne îndreptăţi.
—————————————————-
Acest exemplu se referă la o faptă care, potrivit canoanelor Bisericii şi rânduielii bisericeşti, nu poate fi considerată. Îsă Stareţul a dat acestă plidă pentru a accentua faptul că judecata ,,după înfăţişare”, oricât de corectă ar părea, poate să-l nedreptăţească pe celălalt.

Un răspuns la „,,Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi””

  1. Andrei16/09/2018 la 20:57Răspunde

    In zilele noastre devine aproape imposibil a nu-l judeca/osandi pe cel de langa tine. Totusi, trebuie sa avem in vedere cuvintele Mantuitorului: ” … îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.”

Lasă un comentariu