Privesc inapoi…

  De ceva vreme tot privesc înapoi… frânturi de amintiri, cuvintele țesute în fibra memoriei, chipurile oamenilor ce s-au perindat prin viața mea dar care și-au urmat drumul lor…
  Cândva credeam că pot schimba lumea… azi mă întreb cum de m-a schimbat pe mine lumea?
Când am pierdut colțul meu de Rai? Raiul deschis în fața icoanei,  sub candela aprinsă de bătrânii satului.

  Privesc înapoi şi încerc să prind secunda în care lumea m-a schimbat… poate regăsind acea clipă voi putea schimba ceva, Voi putea înfrâna tendința de a privi înapoi…

Lasă un comentariu