SFÂNTUL SERAFIM DE SAROV

 

 

SFÂNTUL SERAFIM DIN SAROV
+2 IANUARIE
,,Când Duhul lui Dumnezeu
se pogoară la om…”

Convorbirea Sfântului Serafim cu ucenicul său Nikolai Motovilov, rămâne una din paginile de referinţă ale asceticii ortodoxe. Sfântu îi descoperă lui Nikolai că scopul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt, iar ucenicul, mirat, vrând să afle cum se întâmlă aceasta, are parte de o experienţă negrăită. Dar să-l lăsăm pe el însuşi să o povestească…

,,Nu înţelg”, am spus eu, ,,cum pot fi sigur că mă aflu în Duhul lui Dumnezeu? Cum să recunosc în mine adevărata Sa arătare?”. Atunci Părintele Serafim m-a apucat strâns de umeri şi mi-a zis: ,,Noi amândoi suntem acum în Duhul lui Dumnezeu. De ce nu te uiţi la mine?”. Eu am răspuns: ,,Nu pot, părinte, să mă uit, fiindcă din ochii tăi se răspândesc nişte fulgere ca de foc. Faţa ta s-a făcut mai luminoasă decât soarele şi mi se vatămă ochii de durere”. Părintele Serafim ia zis: ,,Nu te speria bucuria mea, şi tu acum eşti tot aşa de luminos ca mine. Tu însuţi eşti în deplinătatea Duhului Sfânt, altfel n-ai putea să mă vezi pe mine în această stare”.

Şi, plecându-şi capul spre mine, mi-a spus încet: ,,Dă slavă Domnului pentru milostivirea Lui cea negrăită către tine. Ai văzut că eu nici nu mi-am făcut semnul crucii măcar, ci doar în inima mea m-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi am zis înlăuntrul meu: <<Doamne, învredniceşte-l şi pe el se vadă lămurit şi cu ochii trupeşti acea pogorâre a Duhului Tău, de care Tu învredniceşti pe robii Tăi, când binevoieşti să Te arăţi în Lumina minunatei Tale slave>>. Şi iată, frate Domnul a împlinit îndată smerita rugăciune a sărmanului Serafim. Cum să nu-i mulţumim pentru acest negrăit dar al Său dat nouă? Să ştii, frate, că în acest fel nu-şi arată Domnul Dumnezeu mila Sa nici chiar marilor pustnici. Acest har alui Dumnezeu a vrut să mângâie inima ta întristată, întocmai ca o mamă iubitoare de fii, prin mijlocirea însăşi a Maicii Domnului.

Lasă un comentariu