VIAŢA MAICII DOMNULUI

Adormirea Maicii Domnului

Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, după ce a luat      iertăciune de la toţi s-a culcat pe patul Ei, anume pregătit, aşezând-şi preacuratul Ei trup foarte cuviincios, aşa precum a vrut. Astfel pregătindu-se pentru săvârşire, fiind multe lumânări aprinse, Sfinţii Apostoli ierahi preoţi şi diconi, cu toată adunarea credincioşilor sfinţi, făceau doxologii lui Dumnezeu. Preasfânta Maică Fecioară sta aşezată cuviincios pe pat, pregătită pentru fericita plecare, aşteptând venirea la Dansa a Fiului şi Dumnezeului Său prea iubit.

Pe când stătea astfel în acea aşteptare sfântă, deodată a strălucit în casă o puternică rază a dunezeieştei slave. În prezenţa acelei străluciri divine, lumina lumânărilor şi-a pirdut puterea de a mai lumina ca mai-nainte. Toţi cei de faţă, cărora li s-a descoperit această vedenie, s-au înspăimântat. Acoperământul casei se vedea deschis şi slava Domnului venea din cer.

Atunci Arhanghelii cu îngerii, cu toate puterile cereşti, cu sufletele drepţilor şi ale sininţilor strămoşi şi prooroci, au venit de faţă vestindu-i Preacuratei Maici că Fiul Ei vine la Dânsa, ca să o ia la Sine sus în ceruri. O lumină mai puternică şi mai plăcută s-a pogorât din ceruri pătrunzând în casă şi în lumina aceea S-a arătat Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Împăratul slavei, înconjurat de heruvimi şi serafimi, înaintea Căruia s-au închinat toţi Sfinţii. Maica Fecioară văzând venirea de faţă a Fiului Ei iubit, a strigat cu bucurie cuvitele obişnuitei Sale cântări, strigând: ,,Măreşte suflete al Meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul Meu de Dumnezeu Mântuitorul Meu. Că a căutat spre smerinia roabei Sale… .” În acel timp s-a ridicat de pe pământ, sârguindu-se spre întâmpinarea Lui şi I-sa închinat cu adâncă evlavie ca Domnului şi Dumnezeului Său.

Mântuitorul stând în acea maiestoasă slavă divină şi apropiindu-Se de Maica Sa iubită, privea către Dânsa cu dumnezeiască ibire, zicându-i: ,,Vino Preacurată Maică a Mea! Vino Mărgăritar veritabil, suflet ales şi preţios, de intră în vistieriile vieţii veşnice. Vino şi intră în bucuria Mea şi-ţi ia locul cel mai înalt şi mai de cinste în rândul tuturor Sfinţilor Mei…!”

Maica Preacurată închinându-I-se cu mare smerenie a zis: ,,Bine -cuvântat este numele slavei Domnului Dumnezeului Meu în vecii vecilor. Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul Meu, Care ai voit a Mă alege pe Mine, Împărate al slavei întru îpărăţia luminii Tale celei fără de sfârşit. Doamne Dumnezul Meu, Tu şti cât Te-am ibit, Tu Doamne ştii că din toată inima Te-am iubit pe Tine şi am păzit vistieria pe care Mi-ai încredinţat-o Mie! Şi acum Fiul Meu, în mâinile Tale îmi dau sufletul. Prea dulcele şi doritul Meu Fiu Dumnezeul Meu, primeşte, în pace sufletul Meu. Rogu-Te Doamne Dumnezeul Meu, acoperă-Mă pe Mine ca nici o srâmbătate satanicească să nu Mă întâmpine în văzduh!”

Dulcele Ei Fiu şi Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos mângâind-o şi încurajând-o pe Dânsa cu, cuvitele prea dulci, o îmbărbăta să nu se teamă de puterile Satanei, care acum sunt călcate de picioarele Ei; ci să treacă cu îndrăzneală de la pământ la cele cerşti. Astfel înbărbătând-o cu dragostea Sa divină o chema la Dânsul. Maica Sfântă înflăcărată de cuvintele Lui, unplându-se, de bucurie a răspuns: ,,Gata este inima Mea Dumnezeule, gata este inima Mea… Fie Mie şi acum, după cuvântul Tău!”.
Acestea grăindu-le s-a culcat, pregătindu-se şi aşezându-se anume cu o foarte mare bună-cuviinţă pe patul Său, minunat în acest scop. Astfel unplându-se de o negrăită veselie divină la vederea prealuminatei feţe a Fiului şi Dumnezeului Său preaiubit, din dragostea cea preadulce către Dânsul şi din abundenta bucurie duhovnicească, Preasfântu Său suflet a ieşit din trup şi s-a dus în braţele iubitului Ei Fiu şi Dumnezeu.

Protos. NICODIM MĂNDIŢA

Lasă un comentariu